Dominare, substantiv
Sinonime:
autoritate, controlare, dominație, predominare, stăpânire, subjugare.
Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime:
dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.
Hegemonie, substantiv feminin
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, prepotență, rol conducător, supremaţie.
Supremaţie, substantiv feminin Sinonime:
preponderenţă, dominare, ierarhie supremă.
Controlare, substantiv
Sinonime:
supraveghere, verificare; dominare, stăpânire.
Stăpânie, substantiv
Sinonime:
autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominaţie, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Puternicie, substantiv
Sinonime:
abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.
Potestate, substantiv
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Posedare, substantiv
Sinonime:
cunoaștere (temeinică), deținere, dominare, posesiune, stăpânire.
Subjugare, substantiv
Sinonime:
aservire, captivare, cucerire, delectare, desfătare, dominare, fascinare, fascinație, fermecare, încântare, înrobire, ocupare, răpire, robie, robire, seducere, seducție, supunere, vrăjire, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere, (livresc) servitute.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Predominare, substantiv
Sinonime:
dominare, dominanță, întâietate, precumpănire, predominanță, predominație, preponderență, prevalare, prevalență, superioritate, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație.
Predominație, substantiv
Sinonime:
ascendență, dominare, dominație, precumpănire, predominanță, predominare, preeminență, preponderență, prevalare, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (rar) prevalență, (variantă) predominațiune.
Prevalență, substantiv
Sinonime:
avantaj, dominare, precădere, precumpănire, predominanță, predominare, predominație, preeminență, preponderență, prevalare, primat, prioritate, superioritate.