Domina, verb
Sinonime:
a (se) stăpâni, a fi stăpân; a dispune, a predomina, a prevala, a controla, a subjuga, a învinge, a se abţine, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a absorbi.
Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime:
preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.
Dominanță, substantiv
Sinonime:
dominație, predominanță, preponderență, suzeranitate; ereditate, fenotip, genotip.
Dominare, substantiv
Sinonime:
autoritate, controlare, dominație, predominare, stăpânire, subjugare.
Dominat, adjectiv
Sinonime:
stăpânit, controlat, subjugat.
Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime:
dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.
Dominator, adjectiv
Sinonime:
autoritar, dominant, stăpânitor.
Central (centrală), adjectiv Sinonime:
principal, important, fundamental, esenţial, dominant.
Controla, verb
Sinonime:
a verifica, a urmări, a vedea; a se stăpâni, a se supraveghea; (figurat) a stăpâni, a domina; (tehnică) a comanda, a regla.
Covârşitor (covârşitoare), adjectiv
Sinonime:
apăsător, copleşitor, formidabil, impresionant, dominant, sfâşietor, pătrunzător, (figurat) strivitor.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Domnie, substantiv feminin
Sinonime:
dominaţie, stăpânire, putere, domnire, cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă; (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron; mărie.
Emancipare, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipat, emancipație, independență, liberare, manumisiune, (figurat) descătușare, (figurat) evadare, (figurat) ieșire de sub dominație, (învechit si popular) mântuire, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) desrobire, (învechit) slobozie, (învechit) volnicire, (popular) slobozire.
Hegemonie, substantiv feminin
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, prepotență, rol conducător, supremaţie.
Imperiu, substantiv neutru Sinonime:
împărăţie, stăpânire, dominaţie.
Încăleca, verb Sinonime:
a se suprapune, a veni peste; (familiar) a supune, a subjuga, a domina.
Îngenunchea, verb Sinonime:
(figurat) a supune, a aservi, a umili, a domina.
Înrobi, verb Sinonime:
a supune, a robi, a subjuga, a aservi, a exploata, a domina.
Învinge, verb Sinonime:
a triumfa, a birui, a izbândi; a doborî, a nimici, a distruge, a înlătura, a cuceri, a răpune; a domina, a stăpâni, a prevala; a ieşi la capăt, a isprăvi, a răzbi, a prididi, a reuşi.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Predomina, verb Sinonime:
a covârşi, a stăpâni, a domina.
Preeminenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, dominație, predominanță, preponderență, superioritate, supremație.
Preponderent (preponderentă), adjectiv Sinonime:
precumpănitor, dominant, superior.
Prevala, verb Sinonime:
a predomina, a avea preponderenţă, a avea ascendenţă, a domina; a face uz (de ceva), a face apel (la ceva).
Putere, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.
Puternic (puternică), adjectiv Sinonime:
tare, voinic, viguros, zdravăn; intens, răsunător, viu, pătrunzător, adânc; (figurat) influent, autoritar, dominant.
Regenţă, substantiv feminin Sinonime:
locotenență. Regenta, verb
Sinonime:
a conduce, a dirija, a domina, a guverna, a tiraniza.
Stăpâni, verb Sinonime:
a poseda, a deţine, a avea; a cunoaşte, a şti; a se reţine, a se înfrâna, a se domina; a potoli, a tempera, a calma, a domoli; a struni; a domni, a guverna, a conduce.
Stăpânit (stăpânită), adjectiv
Sinonime:
astâmpărat, așezat, autocontrolat, calm, chibzuit, controlat, cuminte, cumințit, cumpătat, dominat, domol, domolit, echilibrat, inhibat, înfrânat, liniștit, pașnic, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, supus, temperat.
Stăpânitor (stăpânitoare), adjectiv Sinonime:
dominant, dominator.
Struni, verb Sinonime:
(figurat) a înfrâna, a stăpâni, a reţine, a domina.
Subjuga, verb Sinonime:
a robi, a înrobi, a supune, a subordona, a domina.
Subordona, verb Sinonime:
a supune, a domina, a face dependent, a subjuga.
Supremaţie, substantiv feminin Sinonime:
preponderenţă, dominare, ierarhie supremă.
Supune, verb
Sinonime:
a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.
Tiran, substantiv masculin
Sinonime:
asupritor, autocrat, despot, dictator, împărat, monarh, opresor, persecutor, potentat, prigonitor, rege, satrap, stăpân, zbir, (figurat) călău, (figurat) câine, (popular) gâde, (variantă) (învechit și regional) tirean. Tiran, adjectiv
Sinonime:
asupritor, despotic, dominator, fanatic, hapsân, împilător, nemilos, tiranic, (învechit) tiranicesc, (învechit) tirănesc, (regional) șintăr, (variantă) (învechit și regional) tirean, (variantă) (regional) teran.
Depăși, verb
Sinonime:
a deborda, a devansa, a domina, a exceda, a surmonta, a trece înainte, a lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; (figurat) a eclipsa; a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, a covârşi.
Absolutist (absolutistă), adjectiv
Sinonime:
autocrat, autocratic, autoritar, despotic, dictatorial, discreționar, dominator, hegemonic, tiranic, totalitar, (învechit) autocraticesc.
Autoritar, adjectiv
Sinonime:
absolut, absolutist, autocratic, autoritativ, despotic, dictatorial, dominator, imperativ, poruncitor, sever, tiranic, totalitar, tranșant, voluntar.
Adut, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
(culoarea care domină la jocul de cărţi) atu, (Banat) tronf.
Nomenclatură, substantiv
Sinonime:
bibliografie, catalog, colecție, dicționar, glosar, inventar, lexic, listă, repertoriu, taxinomie, terminologie, vocabular, (biologie) organonimie, (politică) clasă dominantă.
Concherant, substantiv
Sinonime:
aventurier, conchistador, cuceritor, invadator, ocupant. Concherant, adjectiv
Sinonime:
cuceritor, dominator, invadator, ocupant.
Genotip, substantiv
Sinonime:
biotip, dominanță, ereditate, fenotip; germen.
Control, substantiv
Sinonime:
expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.
Controlare, substantiv
Sinonime:
supraveghere, verificare; dominare, stăpânire.
Stăpânire, substantiv
Sinonime:
posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.
Controlat, adjectiv
Sinonime:
verificat, revizuit, cenzurat; dominat, stăpânit, supravegheat; comandat, reglat.
Superior (superioară), adjectiv
Sinonime:
arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.
Preeminent, adjectiv
Sinonime:
dominant, eminent, excepțional, predominant, preponderent, superior.
Omnipotenţă, substantiv
Sinonime:
absolutism, atotputernicie, autoritate absolută, dominație, invincibilitate, invulnerabilitate, putere nelimitată, (variantă învechită) omneputință.
Stăpânie, substantiv
Sinonime:
autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominaţie, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Leadership, substantiv
Sinonime:
autoritate, comandament, dominație, hegemonie, predominanță, preeminență, supremație.
Puternicie, substantiv
Sinonime:
abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.
Potestate, substantiv
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Despune, verb
Sinonime:
(învechit) a cârmui, a conduce, a domina, a guverna.
Despus, substantiv
Sinonime:
(învechit) cârmuire, dominație, putere, stăpânire.
Predomnitor, adjectiv
Sinonime:
(învechit) dominant, precumpănitor, predominant, preponderent, prevalent.
Predomni, verb
Sinonime:
(învechit) a domina, a precumpăni, a predomina, a prepondera, a prevala.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Burghezime, substantiv
Sinonime:
aristocrație, burghezie, clasă dominantă, elită, nobilime, noblețe; orășenime.
Hegemonic, adjectiv
Sinonime:
absolut, dominant, dominator, preponderent, totalitar, (variantă) heghemonic.
Posedare, substantiv
Sinonime:
cunoaștere (temeinică), deținere, dominare, posesiune, stăpânire.
Subjugare, substantiv
Sinonime:
aservire, captivare, cucerire, delectare, desfătare, dominare, fascinare, fascinație, fermecare, încântare, înrobire, ocupare, răpire, robie, robire, seducere, seducție, supunere, vrăjire, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere, (livresc) servitute.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Suzeran, substantiv
Sinonime:
(în evul mediu) senior. Suzeran, adjectiv
Sinonime:
dominator.
Majoritar, adjectiv
Sinonime:
dominant.
Posedant, adjectiv
Sinonime:
bogat; (clasă posedantă) burghezie, clasă dominantă, clasă privilegiată, clasă superioară.
Subdominantă, substantiv
Sinonime:
(muzică) dominantă inferioară.
Conotativ, adjectiv
Sinonime:
(despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, denominativ, din context, figurat; (despre stil) dominat de conotații.
Predominare, substantiv
Sinonime:
dominare, dominanță, întâietate, precumpănire, predominanță, predominație, preponderență, prevalare, prevalență, superioritate, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație.
Predominator, adjectiv
Sinonime:
dominant, dominator, precumpănitor, predominant, preponderent, prevalent, (variantă) predominător.
Predominant, adjectiv
Sinonime:
dominant, dominator, precumpănitor, preeminent, preponderent, prevalent, primordial, (învechit) predomnitor, (rar) predominator.
Predominație, substantiv
Sinonime:
ascendență, dominare, dominație, precumpănire, predominanță, predominare, preeminență, preponderență, prevalare, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (rar) prevalență, (variantă) predominațiune.
Totalitar, adjectiv
Sinonime:
absolut, absolutist, autocratic, autoritar, despotic, dictatorial, dominator, fascist, nazist, omnipotent, opresiv, tiranic, totalitarist, (învechit) dictatoric; (rar) totalizant.
Prevalență, substantiv
Sinonime:
avantaj, dominare, precădere, precumpănire, predominanță, predominare, predominație, preeminență, preponderență, prevalare, primat, prioritate, superioritate.
Epicrație, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
domeniu, dominație, guvernare, provincie, stat, stăpânire.
Încălecare, substantiv
Sinonime:
așezare călare, încălecat, (figurat) dominație, (figurat) stăpânire, (învechit și popular) călărit, (învechit) încălărare, (învechit) încălecătură, (popular și familiar) suprapunere, (popular și familiar) supunere.
