Dizgrație, substantiv
Sinonime:
defavoare, discreditare, (variantă) dezgrație.
Dizgrațiere, substantiv
Sinonime:
cădere în dizgrație, (variantă) dizgrațiare.
Defavoare, substantiv feminin
Sinonime:
dezavantaj, discredit, dizgrație, neajuns, neșansă, pagubă; (variante) defavor, desfavoare, desfavor, disfavoare.
Defavor, substantiv
Sinonime:
defavoare, discredit, dizgrație.
Dizgrația, verb
Sinonime:
a arunca în dizgrație, a fi diform, a fi respingător, a retrage favoarea, a scoate din grații; a oropsi, a urgisi; (variantă) a dezgrația.
Dizgrațiat, adjectiv
Sinonime:
căzut în dizgrație, diform, dizgrațios, lipsit de grație, pocit, (învechit) oropsit de soartă, (învechit) urgisit.
Dezgrație, substantiv
Sinonime:
dizgrație.
Disgrație, substantiv (învechit)
Sinonime:
dizgrație.
