Diviziune, substantiv feminin
Sinonime: împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.  

---

Bifurcaţie, substantiv feminin
Sinonime: bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.  Capitol, substantiv neutru
Sinonime: fragment, diviziune, parte.  Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime: (învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.  Fragment, substantiv neutru
Sinonime: (regional) crâmpot, bucată, corpuscul, crâmpei, diviziune, episod, fracţiune, frântură, parte, porţiune; alineat, extras, pasaj, text.  Gen, substantiv masculin
Sinonime: categorie, diviziune, factură, fason, fel, grup, manieră, mod, regim, sens, sex, soi, specie, stil, teapă, tip, varietate.  Partaj, substantiv neutru
Sinonime: împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.  Ram, substantiv neutru
Sinonime: cracă, creangă; diviziune, ramificaţie, ramificare, sector.  Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime: arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.  Ecuaţional (ecuaţională), adjectiv
Sinonime: care implică utilizarea unei ecuații; (botanică) care implică diviziunea în două părți egale.  Decan (decani), substantiv masculin
Sinonime: conducător al unei facultăţi; decurion; diviziune zodiacală.  Clivaj (clivaje), substantiv neutru
Sinonime: (geologie) clivare, diviziune.  Amitoză, substantiv
Sinonime: (biologie) sciziparitate, diviziune directă.  Diferenţiere, substantiv
Sinonime: catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.  District, substantiv
Sinonime: arondisment, canton, circumscripție, comitat, departament, diviziune, prefectură, sector, ținut, (învechit, în Transilvania) varmeghie; (turcism învechit) caza, sandjacat, sangiac.  Dividere, substantiv
Sinonime: divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  Disjuncție, substantiv
Sinonime: bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.  Zonă, substantiv
Sinonime: arondisment, bidonvil, district, diviziune, foburg, porţiune, raion, regiune, teren, ţinut, meleag, (învechit) oblastie, olat; cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm; (geografie) (zonă tropicală) tropice; suprafață, teritoriu, loc, spațiu; (medicină) (zona zoster) herpes zoster, (Transilvania) foc viu; (botanică) (zonă apicală) caliptră, piloriză, scufie.  Mitoză, substantiv
Sinonime: (biologie) diviziune indirectă, cariochineză, cariocineză, meioză.  Gradaţie, substantiv
Sinonime: gradare, diviziune; elevație, evoluție, ierarhie, progresie; enumerație.  Meioză, substantiv
Sinonime: (biologie) diviziune reducţională, cariocineză, mitoză.  Bisecțiune, substantiv (învechit)
Sinonime: bipartiție, cupură, diviziune, împărțire, partajare, tăietură.  Subdiviziune, substantiv
Sinonime: cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.  Segmentaţie, substantiv
Sinonime: decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.  Dihotomie, substantiv
Sinonime: bifurcare, disjuncțiune, diviziune, partaj, ramificație, sciziune, separație, subdiviziune, (variantă) dicotomie.  Vilaiet, substantiv
Sinonime: (Imperiul Otoman) diviziune administrativ-teritorială, provincie.  Dezagregație, substantiv
Sinonime: decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.  Cloison, substantiv
Sinonime: cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.  Diereză, substantiv
Sinonime: diviziune, împărțire, separare, soluție de continuitate, (învechit) diareză.  Secţie, substantiv
Sinonime: arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.  Nomă, substantiv
Sinonime: (medicină) stomatită, ulcer; (Egiptul antic și în Grecia actuală) circumscripție, diviziune administrativă, guvernământ, prefectură.  Ramură, substantiv
Sinonime: brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, sector, specialitate, subdiviziune; ramificare, ramificație.  Dichotomie, substantiv
Sinonime: bifurcare, dicotomie, dihotomie, diviziune.  Secţionare, substantiv
Sinonime: debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  Divisiune, substantiv (învechit)
Sinonime: diviziune.  Segmentare, substantiv
Sinonime: dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.