Divin, adverb
Sinonime: minunat, splendid, superb.  Divin (divină), adjectiv
Sinonime: minunat, încântător, admirabil, splendid, superb; ceresc, dumnezeiesc, sfânt, (livresc) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (popular) sânt, preaînalt, providenţial, bisericesc, religios.  Divina, verb (învechit)
Sinonime: a devina.  Divinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: divinație.  Divinamente, adverb (învechit)
Sinonime: de către divinitate, dumnezeește, perfectamente.  Divinare, substantiv (învechit)
Sinonime: devinare.  Divinat, adjectiv (învechit)
Sinonime: devinat.  Divinație, substantiv
Sinonime: alchimie, astrologie, augur, auspiciu, cabală, cartomanție, chiromanție, clarviziune, ermetism, incantație, magie, mantică, necromanție, ocultism, oracol, predicție, presaj, previziune, profeție, pronostic, sortilegiu, vaticinație, (variantă) devinație.  Divinațiune, substantiv
Sinonime: divinație.  Divinator, adjectiv
Sinonime: pătrunzător, prevăzător, (variantă) devinator, (variantă) divinatoriu.  Divinatoriu, adjectiv
Sinonime: clarvăzător.  Divinitate, substantiv feminin
Sinonime: Dumnezeu, zeu, dumnezeire, esență divină, creator, demiurg; cer.  Diviniza, verb
Sinonime: a proslăvi, a preamări, a adora, a venera, a zeifica, a deifica, a glorifica, a canoniza; (livresc) a apoteoza.  Divinizare, substantiv
Sinonime: deificare, zeificare, (învechit) îndumnezeire, (livresc) apoteoză, adorare.  Divinizat, adjectiv
Sinonime: deificat, zeificat, (învechit) îndumnezeit, înzeit; adorat, adulat.  

---

Adora, verb
Sinonime: a admira, a adula, a iubi, a glorifica, a idolatriza, a proslăvi, a venera, a diviniza, a slăvi, a preamări.  Apoteoză, substantiv feminin
Sinonime: preamărire, slăvire, glorificare, consacrare, elogiu, triumf.

Apoteoza, verb
Sinonime: a cânta, a cinsti, a deifica, a diviniza, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, a zeifica.  Catedrală, substantiv feminin
Sinonime: biserică, templu, locaş divin.  Celest (celestă), adjectiv
Sinonime: ceresc, divin; (figurat) pur, cast, angelic, minunat, fermecător, încântător.  Cer, substantiv neutru
Sinonime: boltă cerească, firmament; rai, providenţă, divinitate, putere divină.  Ceresc (cerească), adjectiv
Sinonime: divin, celest; (figurat) minunat, fermecător, încântător.  Dumnezeiesc (Dumnezeiască), adjectiv
Sinonime: divin, minunat, superb, splendid; (biserică) divin, providenţial.  Dumnezeire, substantiv feminin
Sinonime: divinitate, Dumnezeu, providenţă.  Făptură, substantiv feminin
Sinonime: fiinţă, vietate, vieţuitoare, creatură; trup, statură, înfăţişare, aspect, conformaţie, structură; animal, vedere, natură, fire, lume, univers; configuraţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, profil, zeitate, zeu.  Idol, substantiv masculin
Sinonime: zeu, divinitate.  Idolatriza, verb
Sinonime: a adora, a adula, a deifica, a diviniza, a iubi exagerat, a preamări, a venera, (învechit) a cinsti, (învechit) a idolatra, (învechit) a slăvi.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Oracol, substantiv neutru
Sinonime: adevăr, aruspice, astrolog, augur, destin, devinație, divinație, enunţ, ghicitoare, ghicitor, pitie, predicție, preot, preoteasă, prevestire, prezicător, prezicere, profet, profetesă, profeție, pronostic, sibilă, vaticinator, vaticinație, veritate, (variantă) oracul.  Perfect (perfectă), adjectiv
Sinonime: absolut, angelic, complet, corect, deplin, desăvârşit, divin, excelent, fără cusur; ideal, idilic, impecabil, ireproşabil, împlinit, magistral, realizat, sublim.  Pronie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: atotputernicul, cer, creatorul, destin, divinitate, domnul, dumnezeire, Dumnezeu, forță divină, părinte, providenţă, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul, (învechit) prevedere, (învechit) promișlenie, (învechit) promitie; grijă, îndurare, milă; (variantă) pronă, (variantă) proonie.  Proslăvi, verb
Sinonime: a elogia, a slăvi, a preamări, a glorifica, a adora, a diviniza, a lăuda.  Prosternare, substantiv feminin
Sinonime: supunere, înclinare, închinăciune, plecăciune, aplecare; ploconire; venerare, divinizare, slăvire.  Providenţă, substantiv feminin
Sinonime: divinitate, Dumnezeu, dumnezeire, pronie; (figurat) salvare, scăpare.  Sacru (sacră), adjectiv
Sinonime: sfânt; venerat, scump, adorat, divinizat.  Slăvi, verb
Sinonime: a glorifica, a preamări, a proslăvi, a diviniza, a venera, a elogia.  Trinitate, substantiv feminin
Sinonime: (în religia creștină) Sfânta Treime, Treimea divină; grup de trei, treime, triadă, trinom, trio, troiţă.  Venera, verb
Sinonime: a stima, a cinsti, a diviniza, a proslăvi, a adora, a slăvi, a glorifica.  Zeitate, substantiv feminin
Sinonime: divinitate, zeiţă, zeu, idol.  Zeu, substantiv masculin
Sinonime: divinitate, idol, zeitate.  Simulacru (simulacre), substantiv neutru
Sinonime: aparență, caricatură, imitație, maimuțărie, minciună, simulație, spoială; divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.  Adorare, substantiv
Sinonime: divinizare, idolatrizare, venerare; adoraţie.  Adorat, adjectiv
Sinonime: divinizat, idolatrizat, venerat.  Teosofie, substantiv
Sinonime: teozofie; înțelepciune divină.  Deifica, verb
Sinonime: a adora, a diviniza, a idolatriza, a îndumnezei, a zeifica, a venera.  Deificare, substantiv
Sinonime: deificat, divinizare, zeificare, (învechit) deifacere, (învechit) deificație, (învechit) îndumnezeire.  Deificat, adjectiv
Sinonime: considerat zeu, divinizat, zeificat, (figurat) cinstit peste măsură, (învechit) îndumnezeit, (învechit) înzeit.

Deificat, substantiv
Sinonime: deificare.  Div, adjectiv
Sinonime: (rar) divin.  Dumnezeu, substantiv
Sinonime: (biserică) demiurg, divinitate, dumnezeire, omnipotent, omniscient, părinte, providenţă, zeu, (învechit) atotpărinte, (învechit şi popular) pronie, (învechit) tvoreţ; (articulat) atoateștiutorul, atoatevăzătorul, atotbiruitorul, atotcreatorul, atotcunoscătorul, atotcuprinzătorul, atotfăcătorul, atotputernicul, atotrăbdătorul, atotstăpânitorul, atotvoitorul, creatorul, domnul, preabunul, preaînaltul, preaputernicul, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul, (învechit) atotţiitorul, (popular) sântul, (popular) sfântul.  Vaticinație, substantiv
Sinonime: divinație, predicție, profeție, oracol, vaticiniu; elucubrație.  Superior (superioară), adjectiv
Sinonime: arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.  Kamikaze, substantiv
Sinonime: (Japonia, ad-litteram) vânt divin; autoliză, suicid; fedain, sinucigaș, suicidar.  Astrologie, substantiv
Sinonime: chiromanție, divinație, hermetism, horoscop, magie, mantică, necromanție, ocultism, predicție, presaj.  Ziditorul, substantiv articulat
Sinonime: (biserică) (articulat) atotputernicul, (articulat) creatorul, divinitate, (articulat) domnul, dumnezeire, Dumnezeu, (articulat) întemeietorul, părinte, providenţă, (articulat) puternicul, (articulat) stăpânul, (articulat) tatăl, (în limbaj bisericesc și articulat) preabunul, (articulat) preaînaltul, (articulat) preaputernicul.  Glorificat, adjectiv
Sinonime: adorat, aureolat, binecuvântat, canonizat, deificat, divinizat, imortalizat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, zeificat.  Sacraliza, verb
Sinonime: a adora, a canoniza, a da caracter sacru, a deifica, a diviniza, a idolatriza, a sacra, a sfinţi.  Sacralizaţie, substantiv
Sinonime: canonizare, divinizare, sacralizare, sanctificație, sfinţire, zeificare.  Devinație, substantiv
Sinonime: divinație.  Ocultism, substantiv
Sinonime: alchimie, astrologie, cabală, chiromanție, divinație, ezoterism, fermecătorie, geomanție, hermetism, iluzionism, incantație, magie, necromanție, ocultistică, sortilegiu, spiritism, taumaturgie, teurgie, vrăjitorie.  Oblativitate, substantiv
Sinonime: altruism, dăruire de sine; (referitor la divinitate) ofrandă, sacrificiu.  Zeiesc, adjectiv
Sinonime: ceresc, de zeu, divin, dumnezeiesc, sfânt.  Vrăjitor, substantiv
Sinonime: alchimist, aruspice, astrolog, augur, cartomancian, chiromant, clarvăzător, divinator, exorcist, fachir, fetișist, invocator, mag, magician, medium, necromant, preot, profet, șaman, șarlatan, taumaturg, vaticinator, vindecător, vizionar, (învechit) vâlfă; (popular) descântător, fermecător, vraci; (regional) farmazon, (Transilvania) șișcoi.  Premoniție, substantiv
Sinonime: avertisment, divinație, fler, instinct, intuiție, precogniție, prefigurare, prefigurație, premuniție, presaj, presentiment, presimțire, prevestire, semnal, supoziție, (variantă) premonițiune.  Înzeit, adjectiv
Sinonime: curat, deificat, divinizat, pur, zeificat.  Tvoreț, substantiv (învechit)
Sinonime: atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.  Demiurg, substantiv
Sinonime: creator, divinitate, Dumnezeu, zeitate; (Grecia antică) conducător, magistrat; (figurat) forță creatoare, principiu activ și creator.