Distrugere, substantiv
Sinonime: devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.  

---

Cangrenă, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, distrugere, descompunere.

Cangrena, verb
Sinonime: (medicină) a se necroza, a putrezi, (livresc) a se mortifica.  Necroză, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, descompunere, distrugere (a unui ţesut).  Pagubă, substantiv feminin
Sinonime: pierdere, lipsă, daună; stricăciune, distrugere.  Petrecanie, substantiv feminin
Sinonime: benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, distrugere, eveniment, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, întâmplare, moarte, nimicire, ospăţ, pățanie, petrecere, pieire, praznic, prăpăd, prăpădire, prăznuire, răposare, răpunere, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, (plural) zile.  Pieire, substantiv feminin
Sinonime: dispariţie, moarte, răpunere, stingere; (figurat) distrugere, nimicire, risipire, irosire, prăpădenie.  Pierdere, substantiv feminin
Sinonime: pagubă, stricăciune, distrugere, risipire, irosire; dispariţie, absenţă, stingere, moarte; înfrângere, neizbândă.  Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime: calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.  Pulbere, substantiv feminin
Sinonime: praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.  Risipă, substantiv feminin
Sinonime: irosire, distrugere, părăduială, prăpăd; (figurat) belşug, abundenţă.  Căsăpire, substantiv
Sinonime: ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.  Decavare, substantiv
Sinonime: ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.  Demolare, substantiv
Sinonime: dărâmare, demolat, (figurat) distrugere, (învechit) demolațiune, (învechit) demolire, (învechit) demolițiune.  Demolat, adjectiv
Sinonime: dărâmat, ruinat; (figurat) obosit.

Demolat, substantiv
Sinonime: demolare, (figurat) distrugere.  Deparazitare, substantiv
Sinonime: distrugere a paraziților; despăduchere.  Devastare, substantiv
Sinonime: pustiire, nimicire; distrugere, jefuire.  Dezintegrare, substantiv
Sinonime: autodistrugere, descompunere, dezagregare, dezintegrație, distrugere, fisiune, partiție, transmutație.  Deforestare, substantiv
Sinonime: distrugere a pădurilor; despădurire, defrișare, defrișat.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Pustiire, substantiv
Sinonime: deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.  Destrucțiune, substantiv
Sinonime: aboliție, aneantizare, anihilare, autodistrugere, carnaj, cataclism, demantelare, demoliție, destrucție, devastare, devastație, devastațiune, dezagregație, dezintegrație, disoluție, dispariție, distrugere, eliminare, eliminațiune, exterminație, extincțiune, genocid, lacerare, lichidare, lichidațiune, masacru, nimicire, pogrom, pulverizare, ravaj, supresiune, suprimare.  Eliminațiune, substantiv
Sinonime: (învechit) aneantizare, anulare, carnagiu, carnaj, curățare, descalificare, destrucție, destrucțiune, distrugere, eliminare, eliminație, evacuare, evacuație, evacuațiune, evicție, evicțiune, evingere, excludere, excluziune, excomunicare, excomunicație, excomunicațiune, excreție, excrețiune, exmatriculare, expulsie, expulsiune, exterminare, exterminație, exterminațiune, genocid, îndepărtare, înlăturare, lichidare, lichidație, lichidațiune, nimicire, radiațiune, radiere, rescisiune, rescizie, resciziune, revocare, revocație, revocațiune, reziliare, reziliere, supresiune, suprimare, ștergere.  Minare, substantiv
Sinonime: așezare de mine, punere de mine, subminare; (figurat) distrugere (lentă), nimicire, ruinare, slăbire; minarea, minaret.  Ravagiu, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime: destrucție, devastare, devastație, dezastru, distrugere, pagubă, pustiire, stricăciune, (variantă) ravaj.  Deteriorație, substantiv
Sinonime: aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.  Dinamitare, substantiv
Sinonime: aruncare în aer, atentat, dinamitat, distrugere, explozie, plasticare, sabotare.  Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime: abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.  Naufragiu, substantiv
Sinonime: catastrofă maritimă, dispariție, eșuaj, eșuare, scufundare, sinistru, submersiune, (învechit) naiefrângere; (figurat) dezastru, distrugere, eșec total, ruină.  Ruinare, substantiv
Sinonime: dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.  Autodistrugere, substantiv
Sinonime: autodistrus, distrugere de către sine însuși, distrugere produsă de la sine.  Potopenie, substantiv (popular)
Sinonime: calamitate, catastrofă, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, inundare, inundație, înec, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, revărsare, sinistru, urgie, (popular) prăpădenie.  Nimicire, substantiv
Sinonime: devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.  Prăpădire, substantiv
Sinonime: distrugere, iroseală, irosire, moarte, năruire, nimicire, pierdere, risipă, risipire, ruinare, (popular) prăpădenie.  Aneantizare, substantiv
Sinonime: anihilare, demantelare, demoliție, destrucție, dezintegrare, dispariție, distrugere, exterminare, exterminație, extincție, extirpare, extirpație, nimicire, pulverizare, pulverizație, ravagiu, ravaj, (învechit) anihilațiune.  Spargere, substantiv
Sinonime: ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.  Ecrasare, substantiv
Sinonime: copleșire, distrugere, nimicire, strivire, zdrobire.  Potopire, substantiv
Sinonime: distrugere, inundare, înecare, nimicire, prăpăd, prăpădire, pustiire, sfărâmare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) necătură, (popular) zdrumicare.  Mistuire, substantiv
Sinonime: digerare, digestie, (învechit) salvare, (rar) dispariție, (rar) distrugere, (rar) mistuială.  Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.  Paradire, substantiv (popular și familiar)
Sinonime: distrugere, stricare, șubrezire, șubrezit.  Plivire, substantiv
Sinonime: copilire, distrugere, plivit, smulgere, (figurat) separare, (învechit și regional) plevilă, (învechit) plivitură, (rar) pliveală, (regional) pălămizit, (regional) plevere, (regional) secărățire.  Masacrare, substantiv
Sinonime: distrugere, exterminare, masacru, măcelărire, nimicire, stârpire, (popular și familiar) căsăpire, (rar) măcelărit.  Autodafeu, substantiv
Sinonime: ardere (pe rug), nimicire prin foc, (figurat) distrugere prin foc, (variantă) autodafe.  Distructivitate, substantiv
Sinonime: înclinație spre distrugere, (învechit) destructivitate.  Rupere, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.  Zdrumicare, substantiv
Sinonime: distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.  Sfărâmare, substantiv
Sinonime: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.  Sfărmare, substantiv (învechit)
Sinonime: distrugere, naufragiu, sfărâmare, sfărâmătură.  Nimicuicire, substantiv (învechit)
Sinonime: distrugere, exterminare, nimicire.  Auto-da-fe, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: ardere, aruncare în foc, distrugere prin foc, nimicire prin foc, (variantă) autodafe, (variantă) autodafeu.