Diston, substantiv
Sinonime:
(rar) neconcordanță.
Distona, verb
Sinonime:
a dezacorda, a discorda, a fi în dezacord, a fi în distonanță, a fi neconcordant, a nu se potrivi, a suna fals, (învechit) a destona.
Distonant, adjectiv
Sinonime:
strident, fals, nepotrivit, nearmonios, discordant, disonant.
Distonanță, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonare, intonație falsă, neconcordanță, nepotrivire, stridență.
Distonare, substantiv
Sinonime:
distonanță.
Distonie, substantiv
Sinonime:
atonie, catatonie, dischinezie, distazie, simpaticotonie, vagotonie.
Deplasat (deplasată), adjectiv
Sinonime:
dizlocat, mutat, luxat; nepotrivit, nelalocul său, ca nuca în perete, prost inspirat, distonant, inadecvat, inoportun, neadecvat, necorespunzător, neoportun.
Discordant (discordantă), adjectiv Sinonime:
nepotrivit, distonant, nearmonios, strident.
Strident (stridentă), adjectiv
Sinonime:
ascuțit, asurzitor, bătător la ochi, discordant, disonant, distonant, eclatant, intens, izbitor, lipsit de armonie, nearmonios, neplăcut, pătrunzător, prea aprins, prea viu, rar, siflant, stridulant, supărător, șocant, tare, tăios, tonant, țipător, violent, (rar) strigător.
Ţipa, verb Sinonime:
a striga, a zbiera, a urla; a se răsti, a fi nepoliticos; a bate la ochi, a distona, a fi strident, a nu se potrivi.
Ţipător (ţipătoare), adjectiv Sinonime:
strident, bătător la ochi, distonant.
Incompatibilitate (incompatibilități), substantiv feminin
Sinonime:
antagonism, antipatie, contradicție, contrarietate, dezacord, discordanță, distonanță, necompatibilitate, nepotrivire, opoziție.
Disonant, adjectiv
Sinonime:
care sună neplăcut, care produce disonanţă; discordant; distonant.
Distazie, substantiv
Sinonime:
(medicină) atonie, distonie.
Dezacorda, verb
Sinonime:
a face să se dezacordeze, a (se) discorda, a-și pierde acordul, a (se) desincroniza; a fi în dezacord, a distona.
Discorda, verb
Sinonime:
a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi; a se dezacorda, a distona; a relaxa, a destinde.
Discordanţă, substantiv
Sinonime:
distonanță, dezacord, lipsă de armonie, nepotrivire.
Nearmonios, adjectiv
Sinonime:
discordant, disonant, distonant, fals, strident.
Neconcordanţă, substantiv
Sinonime:
antagonism, contradicție, decalaj, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, disproporţie, diston, nepotrivire, stridență.
Vagotonie, substantiv
Sinonime:
(fiziologie) anomalie constituțională, distonie, parasimpaticotonie.
Dischinezie, substantiv
Sinonime:
(medicină) apraxie, distonie, paralizie incompletă.
Parasimpaticotonie, substantiv
Sinonime:
(medicină) distonie, vagotonie.
Dezarmonie, substantiv
Sinonime:
cacofonie, dezacord, disarmonie, discordanță, discordie, discrepanță, disharmonie, distonanță, dizarmonie, lipsă de armonie.
Dezarmonic, adjectiv
Sinonime:
dezarmonios, distonant, dizarmonic, lipsit de armonie.
Disarmonic, adjectiv
Sinonime:
discordant, distonant, dizarmonic, fals, lipsit de armonie, neplăcut.
Dezarmonios, adjectiv
Sinonime:
distonant, lipsit de armonie, nearmonios.
Dezarmonia, verb
Sinonime:
a discorda, a distona, a produce discordie.
Necorespunzător, adjectiv
Sinonime:
defectuos, distonant, inadecvat, neadecvat, neizbutit, nepotrivit, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab, (figurat) deplasat, (figurat) stângaci, (învechit) smintit.
Dizarmonic, adjectiv
Sinonime:
cu rezonanță proastă, dezarmonic, dezarmonios, disarmonic, distonant, fals, lipsit de armonie, lipsit de rezonanță, (figurat) discordant, (figurat) neplăcut.
Dizarmonios, adjectiv
Sinonime:
dezarmonic, dezarmonios, distonant.
Destona, verb (învechit)
Sinonime:
a distona.
Necompatibilitate, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, distonanță, incompatibilitate, nepotrivire.
Stridență, substantiv
Sinonime:
acuitate, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridulație, sunet strident, (figurat) violență.
Neconcordant, adjectiv
Sinonime:
distonant, incongruent, nepotrivit.
