Distinct, adverb
Sinonime: bine, clar, evident, lămurit, deslușit.  Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  Distinctăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: distincție, distingere.  Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  Distincțiune, substantiv
Sinonime: distincție.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  

---

Anume, adjectiv
Sinonime: anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special.

Anume, adverb
Sinonime: adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.  Aparte, adjectiv si adverb
Sinonime: separat, distinct; deosebit, special.  Apriat (apriată), adjectiv (regional)
Sinonime: limpede, clar, lămurit, precis, net, evident, distinct.  Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime: bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.  Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  Chiar, adverb
Sinonime: tocmai, întocmai, exact; până şi, încă; în plus; în realitate, de fapt, într-adevăr, cu adevărat.

Chiar, adjectiv
Sinonime: clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.  Clar (clară), adjectiv
Sinonime: desluşit, limpede, evident; pur, transparent; luminos, strălucitor; distinct, precis, lămurit, invederat.  Curat (curată), adjectiv
Sinonime: îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.  Decoraţie, substantiv feminin
Sinonime: distincţie, insignă; podoabă, ornamentaţie, (depreciativ) tinichea, medalie; împodobire.  Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.  Discriminare, substantiv
Sinonime: separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.  Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.  Fineţe, substantiv feminin
Sinonime: delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.  Medalie, substantiv feminin
Sinonime: decoraţie, distincţie.  Nobleţe, substantiv feminin
Sinonime: cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.  Ordin, substantiv neutru
Sinonime: dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  Perceptibil (perceptibilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, apreciabil, audibil, clar, comprehensibil, concret, constatabil, decelabil, distinct, evident, fizic, inteligibil, manifest, material, observabil, ostensibil, palpabil, pipăibil, sensibil, sesizabil, tangibil, vizibil, (rar) pipăit, (învechit) pipăicios, pipăitor, pusăitor; încasabil, recuperabil.  Premiu, substantiv neutru
Sinonime: recompensă, distincţie, primă.  Propriu (proprie), adjectiv
Sinonime: personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.  Separat (separată), adjectiv
Sinonime: despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.  Separaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.  Special (specială), adjectiv
Sinonime: deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.  Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  Şic, substantiv neutru
Sinonime: eleganță, distincție, bun gust, fineţe, dichis, găteală.  Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  Audibil (audibilă), adjectiv
Sinonime: auzibil; distinct, perceptibil, detectabil.  Bun-gust, substantiv
Sinonime: distincţie, eleganţă, rafinament, şic.  Chilin, adjectiv (învechit)
Sinonime: deosebit, diferit, distinct, separat.  Deosebire, substantiv
Sinonime: lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.  Diferenţiere, substantiv
Sinonime: catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.  Diferit, adjectiv
Sinonime: distinct, separat, deosebit, divergent, variat, amestecat, divers.  Discrimina, verb
Sinonime: a separa, a diferenția, a face deosebire, a deosebi, a face distincție, a distinge.  Lămurit, adjectiv
Sinonime: curăţit, purificat, clar, clarificat, dumerit, edificat, orientat, (figurat) luminat, desluşit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, răspicat, (livresc) comprehensibil, (învechit) apriat, (figurat) neted, transparent.

Lămurit, adverb
Sinonime: bine, clar, distinct.  Divergent, adjectiv
Sinonime: contradictoriu, contrar, în contradicție, deosebit, diferit, distinct, eteroclit, heteroclit.  Etnic, adjectiv
Sinonime: distinct, etnicesc, rasial, reprezentativ, specific; (nume etnic) etnonim, nume de popor.  Discursiv, adjectiv
Sinonime: cartezian, coerent, deductiv, distinct, logic, metodic, rațional; declarativ.  Subtilitate, substantiv
Sinonime: acuitate, distincţie, fineţe, ingeniozitate, judecată subtilă, luciditate, perspicacitate, rafinament, raționament.  Subţietate, substantiv
Sinonime: distincție, finețe, rafinament, subțiime, subţirime; (la plural) subtilități.  Observabil, adjectiv
Sinonime: aparent, apreciabil, clar, distinct, ostensibil, perceptibil, sesizabil, vizibil.  Vulgaritate, substantiv
Sinonime: grosolănie, impolitețe, lipsit de distincție, mitocănie, obscenitate, trivialitate.  Post-mortem, adverb și adjectiv
Sinonime: (despre o distincție) după moarte.  Indistincție, substantiv
Sinonime: imprecizie, lipsă de distincție, neclaritate, vulgaritate.  Răzvedit, adverb
Sinonime: bine, clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede.  Elevație, substantiv
Sinonime: augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.  Nobleță, substantiv
Sinonime: aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.  Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.