Dislocat, adjectiv
Sinonime:
deplasat, desprins, dezarticulat, luxat, dezlocuit, strămutat.
Dislocație, substantiv
Sinonime:
dezarticulație, dislocare, luxație, (variantă) dislocațiune.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Desprins, adjectiv
Sinonime:
dezlipit, dislocat, desfăcut, separat, rupt; descheiat
Dezagregare, substantiv
Sinonime:
decompoziție, decompozițiune, dezintegrare, destrucție, destrucțiune, dislocație, dislocare, disociație, disociere, disoluție, colaps, eroziune, lichefacție, lichefiere, pulverizație, pulverizare.
Dezarticulat, adjectiv
Sinonime:
luxat, sărit din articulații, dislocat, scos din încheietură; dezordonat; pronunțat neclar; (figurat) cu mișcări necoordonate, țeapăn, dezechilibrat.
Dezlocuit, adjectiv
Sinonime:
(fizică) dislocat.
Diseminație, substantiv
Sinonime:
diseminare, dislocație, dispersie, transmisie.
Dislocare, substantiv
Sinonime:
desprindere, luxaţie, dezlocuire, strămutare, dislocație.
Luxat, adjectiv
Sinonime:
deplasat, dezarticulat, dislocat, scrântit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munteniei) proclintit.
Proclintit, adjectiv
Sinonime:
deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, sucit.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
