Dințișor, substantiv
Sinonime:
denticul, dinte (mic).
Bodogăneală, substantiv feminin Sinonime:
mormăială, blodogoreală, boscorodeală, bombăneală, bolboroseală, dondăneală, vorbit printre dinți; cârteală, critică, protest.
Cuteza, verb Sinonime:
a îndrăzni, a avea curajul, a se încumeta, a-şi lua inima în dinţi.
Dințat (dințată), adjectiv
Sinonime:
crestat, cu dinți, denticulat, dentiform, seratiform, zimțat, zimțuit, (învechit) colțorat, (rar) zimțos.
Crâşca, verb
Sinonime:
(regional) a scrâșni din dinți; a scârțâi, a trosni.
Dantură, substantiv
Sinonime:
dentiţie, (la plural) dinți; (dantură falsă) proteză dentară.
Dentist, substantiv
Sinonime:
medic de dinți, odontolog, ortodontist, stomatolog.
Dentiţie, substantiv
Sinonime:
dantură, sistem dentar; (la plural) dinți.
Grebla, verb
Sinonime:
a nivela (cu grebla), a strânge (cu grebla), (despre păr) a pieptăna. Greblă, substantiv
Sinonime:
buhai, unealtă cu dinți, (argou) pieptene.
Bruxism, substantiv
Sinonime:
(articulat) scrâşnirea dinţilor, bricomanie.
Odontalgie, substantiv
Sinonime:
durere de dinți.
Postrungă, substantiv
Sinonime:
(regional) strungăreaţă (la dinți), zăbală.
Prionodont, adjectiv
Sinonime:
(zoologie) (despre dinți) cu zimți.
Murseca, verb (regional)
Sinonime:
a atinge, a bate, a clefăi, a învineți, a lovi, a molfăi, a plescăi, a rupe cu dinții, a sfârteca, a sfâșia, a strivi, a zdrobi, (variantă) a mursica.
Mistacocet, substantiv
Sinonime:
balenă, cetaceu, pește fără dinți.
Zamba, substantiv (regional)
Sinonime:
potricală, preducea, (învechit și regional) jigală. Zâmba, verb
Sinonime:
a amenința, a intimida, a sparge, a știrbi, a-și arăta colții, a-și arăta dinții, (regional) a ciumbri, (regional) a ciumbli, (variantă) a jimba.
Edentat, adjectiv
Sinonime:
ciobit, fără dinți, știrb, știrbit.
Fluștura, verb
Sinonime:
a fluiera printre dinți, a flutura, a șuiera, (variantă) a fliuștura, (variantă) a fluștiura.
Jimbi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a știrbi, a zâmbi, a-și strâmba gura, (despre dinți) a cădea, (regional) a omizi.
Anizodont, adjectiv
Sinonime:
(cu dinții inegali) heterodont.
Bonc (boancă), adjectiv (regional)
Sinonime:
(despre oi) fără dinți, știrb.