Dilacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a fărâmița, a lacera, a rupe în bucăți, a sfâșia, (medicină) a smulge cu violență (un țesut).
Dilacerare, substantiv
Sinonime:
dilacerație, fărâmițare, sfâșiere.
Dilacerație, substantiv
Sinonime:
deșirare, dilacerare, lacerare, lacerație.
Fărâmițare, substantiv
Sinonime:
atomizat, dezmembrare, dilacerare, fracționare, mărunțire, rupere, sfărâmare, (învechit și regional) smăcinătură, (învechit) crâmpeiere, (învechit) fărâmicare, (învechit) smăcinare, (popular) dumicare, (regional) groire, (variantă) fărămițare, (variantă) fărămițire.
Lacerare, substantiv
Sinonime:
destrămare, destrucție, deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerație, lacerațiune, rupere în bucăți, sfâșiere.
Lacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a dilacera, a rupe în bucăți, a sfâșia.
Lacerat, adjectiv
Sinonime:
deșirat, dilacerat, rupt, sfâșiat.
Lacerație, substantiv
Sinonime:
deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerare, rupere, sfâșiere, (variantă) lacerațiune.
