Dezrădăcina, verb
Sinonime: a scoate din pământ cu rădăcină cu tot; (figurat) a face să nu mai existe, a distruge complet, a stârpi, a extirpa, a extermina, (livresc) a eradica.  Dezrădăcinare, substantiv
Sinonime: înstrăinare; (livresc) eradicare.  Dezrădăcinat, adjectiv
Sinonime: înstrăinat, străin.  

---

Extirpa, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a stârpi, a extermina, a deplanta, a dezrădăcina, a dezgropa; a înlătura, a scoate, a exciza, a extrage.  Înstrăina, verb
Sinonime: a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.  Străin (străină), adjectiv
Sinonime: alogen, alohton, apatrid, bizar, ciudat, curios, depărtat, emigrant, excentric, exotic, exterior, extern, extravagant, extrinsec, fantasmagoric, fantezist, heterogen, indiferent, inexplicabil, inexplorat, insolit, izolat, înstrăinat, năstrușnic, necunoscut, neobișnuit, original, paradoxal, pribeag, pripășit, refugiat, rezident, singular, stingher, straniu, venetic, (figurat) dezrădăcinat, (învechit) nemernic, (învechit) varvar, (învechit) venit, (popular) strein, (slavonism învechit) proidit.  Eradica, verb
Sinonime: a suprima, a elimina; a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; a stârpi, a desființa, a extirpa.  Eradicație, substantiv
Sinonime: eradicare, eliminare, dezrădăcinare, extirpație, extirpare, supresiune, suprimare.  Eradicare, substantiv
Sinonime: eradicație, dezrădăcinare, stârpire.  Extirpație, substantiv
Sinonime: ablațiune, extirpare, dezrădăcinare, enucleație, exereză.  Avulsiune, substantiv
Sinonime: dezrădăcinare, eradicație, extirpație, extracție, îndepărtare, smulgere, (variantă) avulsie.  Extracțiune, substantiv
Sinonime: abataj, dezrădăcinare, enucleație, eradicație, evulsiune, exereză, extirpație, extracție, extragere, scoatere; filiație, genealogie, origine, pedigriu, proveniență.  Extirpațiune, substantiv
Sinonime: dezrădăcinare, enucleație, epilație, exereză, extirpare, extirpație.  Deportațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplasare, deportare, deportație, dezrădăcinare, exil, exilare, expatriere, (învechit) relegare, (învechit) relegație.  Înstrăinat, adjectiv
Sinonime: alienat, depărtat, exilat, expatriat, izolat, îndepărtat, neospitalier, neprietenos, neprimitor, plecat de acasă, străin, (figurat) dezrădăcinat, (variantă) înstreinat.

Înstrăinat, substantiv
Sinonime: înstrăinare, (variantă) înstreinat.  Depeiza, verb
Sinonime: a (se) dezorienta, a (se) dezrădăcina, a (se) exila, a (se) îndepărta de origine, a (se) însingura, a (se) înstrăina.  Depeizare, substantiv
Sinonime: depeizat, dezorientare, dezrădăcinare, exilare, îndepărtare (de origine), înstrăinare.