Dezlega, verb
Sinonime:
a (se) desface, a elibera, a da drumul; a soluţiona, a rezolva, a descifra, a găsi soluţii; a deznoda, a ghici, a ierta; a declanşa, a dezlănţui, a isca, a izbucni, a porni, a stârni.
Dezlegământ, substantiv (regional)
Sinonime:
dezlegare, (învechit) anulare, (învechit) divorț, (învechit) mântuire.
Dezleganie, substantiv
Sinonime:
(în religia creștină) rugăciune de dezlegare, (învechit) dezlegare, (învechit) dizleganie.
Dezlegare, substantiv feminin Sinonime:
rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.
Dezlegat, adjectiv
Sinonime:
desfăcut, deznodat, rezolvat.
Dezlegătoare, substantiv
Sinonime:
ghicitoare, (învechit) ghicitoreasă.
Dezlegător, substantiv
Sinonime:
divinator, enigmist, ghicitor, rebusist; (matematică; învechit) cât.
Dezlegătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
desfacere, dezlegare.
Cheie (chei), substantiv feminin
Sinonime:
deschizător (de conserve), întinzător, paspartu, robinet, șperaclu; acordor, cordar, strună, croșetă, dantelă; bază, piatră unghiulară; alegorie, clarificare, cuvânt șablon, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, mijloc, precizare, rezolvare, secret, simbol, soluție, soluționare; (la plural) defileu, strâmtoare, trecătoare, vale.
Decupla, verb
Sinonime:
a dezlega, a deconecta, a desface, a întrerupe.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Găselniţă, substantiv feminin
Sinonime:
(familiar) soluţie, găsire, dezlegare; (entomologie) (regional) molia-albinelor, molia-stupilor, molie-de-stup.
Ghici, verb
Sinonime:
a afla, a bănui, a descoperi, a desluşi, a dezlega, a intui, a întrezări, a înţelege, a prevedea, a prevesti, a prezice, a proroci, a sesiza, (franţuzism învechit) a devina.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Răspuns, substantiv feminin Sinonime:
replică, ripostă; soluţie, dezlegare.
Rezolva, verb Sinonime:
a soluţiona, a dezlega, a pune capăt, a hotărî.
Slobozenie, substantiv feminin Sinonime:
libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.
Solubil (solubilă), adjectiv Sinonime:
dizolvabil; (figurat) explicabil, rezolvabil, uşor de dezlegat.
Soluţie, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) rezolvare, ieșire, dezlegare.
Soluţiona, verb Sinonime:
a dezlega, a rezolva, a limpezi.
Sugestie, substantiv feminin Sinonime:
propunere, idee; soluţie, dezlegare.
Tălmaci, substantiv masculin Sinonime:
traducător, translator, tălmăcitor, tâlcuitor, interpret. Tălmăci, verb Sinonime:
a traduce; a interpreta, a tâlcui; a explica, a lămuri, a dezlega; a exprima, a exterioriza.
Clarificare, substantiv
Sinonime:
clarificație, deslușire, dezlegare, dumerire, edificare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluţionare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (învechit) curățare, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare.
Clarificator, adjectiv
Sinonime:
dezlegător, edificator, explicativ, lămuritor, (învechit) clarificător.
Decuplare, substantiv
Sinonime:
deconectare, dezlegare, desfacere.
Descâlcire, substantiv
Sinonime:
clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare.
Desfacere, substantiv
Sinonime:
despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.
Desfăcut, adjectiv
Sinonime:
despăturit, dezdoit, desfăşurat, deschis, dezlegat, despletit, dezlipit, demontat, destrămat, deşirat, întins, răsfirat, depărtat, crăpat, plesnit, reziliat.
Despriponi, verb
Sinonime:
(regional) a despăivăna, a dezlega un animal de la pripon.
Deznodare, substantiv
Sinonime:
dezlegare.
Deznodat, adjectiv
Sinonime:
dezlegat, desfăcut; (figurat) înalt și slab, deșirat; (figurat) lipsit de concizie, fără șir, dezlânat; prolix.
Deznodământ, substantiv
Sinonime:
dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.
Elucidare, substantiv
Sinonime:
clarificare, deslușire, dezlegare, elucidat, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (învechit) elucidație, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare.
Ierurgie, substantiv
Sinonime:
aghiazmă, curățire, dezlegare, exorcism, molitfă, rugăciune, sfeștanie, sfinţire, slujbă, (variantă) hierurgie.
Pliroforie, substantiv
Sinonime:
clarificare, cunoştinţă, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, informaţie, lămurire, limpezire, precizare, raport, rezolvare, soluţie, soluţionare, ştire, veste.
Răspicare, substantiv
Sinonime:
analizare, analiză, cercetare, clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, examen, examinare, explicare, explicație, investigare, investigație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, studiere, studiu.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Pocaianie, substantiv
Sinonime:
(învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.
Desprejura, verb (regional)
Sinonime:
a desprinde, a dezlega, a înlătura.
Desfășa, verb
Sinonime:
a desface (din scutece), a desfofoli, a dezbrăca, a dezlega de fașă, a scoate bandajul.
Desfășare, substantiv
Sinonime:
desfacere (din scutece), desfășat, desfofolire, desfofolit, dezbrăcare, dezlegare de fașă, scoatere (a bandajului).
Desfășat, adjectiv
Sinonime:
desfăcut (din scutece), desfofolit, dezbrăcat, dezlegat din fașă.
Cimilitor, substantiv (regional)
Sinonime:
cinghilitor, cinilitor, ciumelitor, ciumilitor, dezlegător.
Ghicit, adjectiv
Sinonime:
descoperit, dezlegat, (figurat) greu de deosebit, (figurat) neclar. Ghicit, substantiv
Sinonime:
dezlegare, ghicire, prezicere.
Ghicire, substantiv
Sinonime:
descoperire, dezlegare, enigmă, ghicit, ghicitoare, prezicere.
Precizare, substantiv
Sinonime:
clarificare, consemnare, conturare, definire, delimitare, deslușire, determinare, dezlegare, elucidare, evidențiere, explicare, explicație, fixare, hotărâre, indicare, indicație, înregistrare, însemnare, lămurire, limpezire, menționare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, prescripție, prevedere, profilare, proiectare, punere, reliefare, rezolvare, soluție, soluționare, specificare, specificație, stabilire, statornicire, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (grecism învechit) prohdiorihmos, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (învechit) scriptură.
Desgădui, verb (regional)
Sinonime:
a desface o legătură, a dezlega.
Enigmist, substantiv
Sinonime:
dezlegător, rebusist.
Lămurire, substantiv
Sinonime:
argumentare, clarificare, curățare, demonstrație, deslușire, dezlegare, dumerire, edificare, elucidare, explicare, explicație, indicație, informație, îndrumare, limpezire, precizare, relevare, rezolvare, soluție, soluționare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (figurat) puritate, (învechit) lămurit, (învechit) lămuritură, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (la plural) instrucțiuni, (popular) lămureală, (rar) evidențiere.
Limpezire, substantiv
Sinonime:
clarificare, claritate, clătire, clătit, curățire, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, înseninare, lămurire, limpezeală, limpeziciune, limpezie, limpezit, limpezitură, luminare, luminozitate, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, transparență, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (învechit și regional) netezire, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (prin extensiune) mântuire, (prin extensiune) purificare, (regional) liștăvire; (expresie; limpezire la minte) calmare.
Soluționare, substantiv
Sinonime:
clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare.
Detașat, adjectiv
Sinonime:
degajat, desfăcut, desprins, dezinvolt, dezlegat, distanțat, izolat, liber, nelegat, separat; (adverbial) categoric, clar, evident, staccato. Detașat, substantiv neutru
Sinonime:
detașare.
Dispensare, substantiv
Sinonime:
desărcinare, descărcare, dezlegare, dispensă, exonerare, exonerație, iertare, renunțare, scutire, (regional) dehlemetire.
