Deziluziona, verb
Sinonime:
a cădea în deziluzie, a face să se deziluzioneze, a dezamăgi, a decepționa; a (se) atrista.
Deziluzionant, adjectiv
Sinonime:
dezamăgitor.
Deziluzionare, substantiv
Sinonime:
decepționare, dezamăgire, deziluzie, deziluziune, (învechit) deziluziunare.
Deziluzionat, adjectiv
Sinonime:
înșelat în așteptări, dezamăgit, decepționat.
Decepţionat (decepţionată), adjectiv Sinonime:
dezamăgit, deziluzionat, trist, nesatisfăcut.
Dezamăgi, verb
Sinonime:
a decepţiona, a deziluziona, a înşela, a face să se dezamăgească, a cădea în deziluzie; (familiar, figurat) a dezumfla.
Dezumfla, verb
Sinonime:
(regional) a (se) stoci; a decepţiona, a dezamăgi, a deziluziona; (figurat) a se potoli, a se linişti, a tempera, a domoli.
Decepţiona, verb
Sinonime:
a provoca o decepție; a dezamăgi, a deziluziona.
Decepționant, adjectiv
Sinonime:
dezamăgitor, deziluzionant, frustrant.
Dezamăgit, adjectiv
Sinonime:
decepţionat, deziluzionat, blazat, frustrat, (familiar, figurat) dezumflat.
Dezamăgitor, adjectiv
Sinonime:
decepţionant, deziluzionant, frustrant.
Dezumflat, adjectiv
Sinonime:
decepţionat, dezamăgit, deziluzionat; temperat, resemnat, potolit.
Dezabuzare, substantiv
Sinonime:
amărăciune, dezamăgire, deziluzionare, (învechit) dezabuzemânt, (variantă) desabuzare.
Desamăgire, substantiv (învechit)
Sinonime:
decepționare, dezamăgire, deziluzionare.
Decepționare, substantiv
Sinonime:
decepție, dezamăgire, deziluzionare.
