Dezechipa, verb
Sinonime:
a dezbrăca, a scoate, a trage; a lipsi de echipament, a dezarma.
Dezechipare, substantiv
Sinonime:
dezbrăcare, scoatere, tragere; dezarmare.
Dezechipat, adjectiv
Sinonime:
dezbrăcat, neechipat.
Dezbrăca, verb
Sinonime:
a scoate, a trage, (popular) a lepăda, (învechit) a (se) dezveşti, (familiar) a (se) dezechipa, a (se) despuia, a (se) dezgoli, (popular) a (se) goli, (Transilvania, Moldova şi Bucovina) a (se) târşi.
Dezbrăcare, substantiv
Sinonime:
scoatere, tragere, (familiar) dezechipare, despuiere, dezgolire, (popular) golire.
Scoatere, substantiv
Sinonime:
ablațiune, anulare, concediere, curățare, demitere, desărcinare, descălțare, descălțat, descăunare, desfacere, desprindere, destituire, dezbrăcare, dezgropare, editare, eliberare, eliminare, excludere, exereză, exploatare, extirpare, extracție, extragere, imprimare, imprimat, încasare, îndepărtare, înlăturare, liberare, obținere, publicare, realizare, salvare, scăpare, scos, smulgere, suprimare, ștergere, tăiere, tipărire, tipărit, tragere, (familiar) dezechipare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (învechit și popular) slobozire, (învechit) publicarisire, (învechit) publicație, (învechit) publicitate, (învechit) scăpătură, (învechit) tipărie, (popular) mântuire.
