Dezamăgi, verb
Sinonime:
a decepţiona, a deziluziona, a înşela, a face să se dezamăgească, a cădea în deziluzie; (familiar, figurat) a dezumfla.
Dezamăgire, substantiv
Sinonime:
decepţie, deziluzie, (familiar, figurat) dezumflare; pierdere a iluziilor, înșelare a speranțelor.
Dezamăgit, adjectiv
Sinonime:
decepţionat, deziluzionat, blazat, frustrat, (familiar, figurat) dezumflat.
Dezamăgitor, adjectiv
Sinonime:
decepţionant, deziluzionant, frustrant.
Ars (arsă), adjectiv Sinonime:
fript, pârlit; (figurat) păcălit, înşelat, dezamăgit, tras pe sfoară, derutat; calcinat, carbonizat.
Blazat (blazată), adjectiv Sinonime:
dezgustat, indiferent, plictisit; sceptic; dezamăgit; amărât, scârbit; dezabuzat.
Decepţie, substantiv feminin Sinonime:
dezamăgire, deziluzie, înşelare.
Decepţionat (decepţionată), adjectiv Sinonime:
dezamăgit, deziluzionat, trist, nesatisfăcut.
Deziluzie, substantiv feminin Sinonime:
decepţie, dezamăgire, amărăciune.
Dezumfla, verb
Sinonime:
(regional) a (se) stoci; a decepţiona, a dezamăgi, a deziluziona; (figurat) a se potoli, a se linişti, a tempera, a domoli.
Înşela, verb Sinonime:
a induce în eroare, a amăgi, a minţi, a dezamăgi, a falsifica, a trage pe sfoară, a păcăli.
Frustrat (frustrată), adjectiv
Sinonime:
decepționat, dezamăgit, defavorizat, nemulţumit.
Frustrant (frustrantă), adjectiv
Sinonime:
dezamăgitor, decepţionant, frustrator.
Frustrare (frustrări), substantiv feminin
Sinonime:
dezamăgire, frustraţie, înșelare, păgubire.
Decepţiona, verb
Sinonime:
a provoca o decepție; a dezamăgi, a deziluziona.
Decepționant, adjectiv
Sinonime:
dezamăgitor, deziluzionant, frustrant.
Dezabuza, verb
Sinonime:
a deveni blazat, a blaza; a dezamăgi.
Dezabuzat, adjectiv
Sinonime:
(franțuzism) dezamăgit; amărât, scârbit, blazat.
Deziluziona, verb
Sinonime:
a cădea în deziluzie, a face să se deziluzioneze, a dezamăgi, a decepționa; a (se) atrista.
Deziluzionant, adjectiv
Sinonime:
dezamăgitor.
Deziluzionat, adjectiv
Sinonime:
înșelat în așteptări, dezamăgit, decepționat.
Dezumflare, substantiv
Sinonime:
decepţie, dezamăgire, deziluzie, dezumflat.
Dezumflat, adjectiv
Sinonime:
decepţionat, dezamăgit, deziluzionat; temperat, resemnat, potolit.
Paraponisit, adjectiv
Sinonime:
(învechit și familiar) amărât, dezamăgit, necăjit, nemulțumit, plin de necaz, supărat.
Dezabuzare, substantiv
Sinonime:
amărăciune, dezamăgire, deziluzionare, (învechit) dezabuzemânt, (variantă) desabuzare.
Desamăgire, substantiv (învechit)
Sinonime:
decepționare, dezamăgire, deziluzionare.
Decepționare, substantiv
Sinonime:
decepție, dezamăgire, deziluzionare.
Deziluziune, substantiv
Sinonime:
dezamăgire, deziluzie.
Deziluzionare, substantiv
Sinonime:
decepționare, dezamăgire, deziluzie, deziluziune, (învechit) deziluziunare.
Nesatisface, verb
Sinonime:
a contraria, a decepționa, a dezamăgi, a frustra, a înfometa, a lipsi de, a nemulțumi, a priva, a refula.
Înşelare, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, dezamăgire, escrocare, iluzie, inducere în eroare, infidelitate (conjugală), înșelat, înșelăciune, înșelătorie, înșeuare, momire, necredință în dragoste, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, pungășire, seducere, trădare, trișare, (familiar) potlogărire, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) câștigare, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (Muntenia) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag, (Transilvania și Banat) celuială, (Transilvania și Banat) celuire.
Dezîncântare, verb (învechit)
Sinonime:
dezamăgire.
Dezîncântământ, verb (învechit)
Sinonime:
dezamăgire.
