Detesta, verb Sinonime:
a urî, a dispreţui, a nu putea suferi.
Detestabil (detestabilă), adjectiv
Sinonime:
vrednic de ură, vrednic de dispreţ; de dispreţuit; demn de ură; lamentabil, deplorabil, abominabil, urât, neplăcut, trist, dezgustător, teribil, îngrozitor, oribil, demn de milă, sărac, josnic, de nesuportat; de nebăut.
Detestație, substantiv
Sinonime:
aversiune, detestare, dezgust, disprețuire, execrație, fobie, repugnanță, repulsie.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Antipatic (antipatică), adjectiv
Sinonime:
detestabil, dezagreabil, neplăcut, nesimpatic, nesuferit, respingător, supărător, urâcios.
Execrabil (execrabilă), adjectiv
Sinonime:
respingător, detestabil, oribil, scârbos, dezgustător, greţos, incalificabil, turpid.
Invidie, substantiv feminin Sinonime:
pizmă, ură, detestare.
Josnic (josnică), adjectiv Sinonime:
decăzut, netrebnic, abject, nedemn, nemernic, mârşav, mizerabil, repugnant, scârbos, respingător, detestabil, ticălos, nemernic, infam, mişel, mojic, ordinar, lipsit de demnitate.
Lamentabil (lamentabilă), adjectiv
Sinonime:
consternant, deplorabil, detestabil, execrabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, nul, oribil, penibil, prăpădit, rău, trist, vrednic de milă, (învechit și regional) ticălos, (învechit) mișel, (livresc) mizer, (vrednic) de plâns.
Odios (odioasă), adjectiv
Sinonime:
abject, abominabil, atroce, oribil, dezgustător, respingător, detestabil, hidos, monstruos, cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic, dezagreabil, detestabil, diabolic, execrabil, grosier, grosolan, ignobil, josnic, infam, incalificabil, satanic.
Reprobabil (reprobabilă), adjectiv Sinonime:
condamnabil, blamabil, incorect, criticabil, detestabil.
Repugnant (repugnantă), adjectiv
Sinonime:
detestabil, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, josnic, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.
Respingător (respingătoare), adjectiv Sinonime:
dezgustător, neplăcut, repugnant, detestabil, displăcut, execrabil, dezagreabil.
Scârbos (scârboasă), adjectiv Sinonime:
dezgustător, respingător, greţos, josnic, detestabil, dezagreabil, nesuferit.
Ticălos (ticăloasă), adjectiv Sinonime:
nemernic, păcătos, afurisit, nevrednic, rău, abject, mizerabil, detestabil, mişel, josnic, mârşav, netrebnic, infam, necinstit; sărman, nenorocit, năpăstuit, prăpădit, necăjit.
Ura, verb Sinonime:
a felicita, (rar) a gratula. Ură, substantiv feminin Sinonime:
duşmănie, pismă, ranchiună, pică, râcă; ostilitate, aversiune, detestare, antipatie, vrăjmăşie.
Meprizabil, adjectiv
Sinonime:
abject, detestabil, infam, josnic, mizerabil, (demn) de disprețuit, (învechit) vil.
Minabil, adjectiv
Sinonime:
deplorabil, detestabil, jalnic, lamentabil, mediocru, mizerabil, nul.
Repugnanţă, substantiv
Sinonime:
antipatie, aversiune, detestare, dezgust, execrație, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.
Abhora, verb
Sinonime:
a avea aversiune de, a detesta, a execra, a urî.
Execra, verb
Sinonime:
a abhora, a antipatiza, a avea oroare de, a detesta, a disprețui, a urî, (învechit) a esecra.
Urgisire, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
asuprire, detestare, exploatare, faptă rea, împilare, năpăstuire, nedreptate, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, (figurat) apăsare, (figurat) despuiere, (figurat) stoarcere, (învechit și regional) strâmbătățire, (învechit) avanie, (învechit) izgonire, (învechit) netrebnicie, (învechit) obidă, (învechit) obidire, (învechit) obijduire, (învechit) strânsoare, (popular) asupreală, (popular) silnicie, (rar) părăsire.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
