Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Deteriora
Deteriora, verb
Sinonime: a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.  
Deteriorare
Deteriorare, substantiv
Sinonime: degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.  
Deteriorat
Deteriorat, adjectiv
Sinonime: degradat, învechit, stricat, uzat, (Moldova) hrentuit, (familiar) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (familiar, rar) răblărit, ponosit; avariat, înrăutăţit.  
Deteriorație
Deteriorație, substantiv
Sinonime: aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.  

Accidenta
Accidenta, verb
Sinonime: a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.  
Avaria
Avaria, verb
Sinonime: a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.  
Ciobi
Ciobi, verb
Sinonime: a ştirbi, a strica, a deteriora.  
Degrada
Degrada, verb
Sinonime: a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.  
Hodorogit (hodorogită)
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime: cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.  
Morfolit (morfolită)
Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime: bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.  
Prăpădenie
Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime: calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.  
Prăpădit (prăpădită)
Prăpădit (prăpădită), adjectiv
Sinonime: stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.  
Rablagi
Rablagi, verb
Sinonime: a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni.

Răblăgi, verb
Sinonime: a (se) rablagi.  
Ramoli
Ramoli, verb
Sinonime: a se uza, a se hodorogi, a se deteriora, a se rablagi, a se degrada; (figurat) a îmbătrâni, a se istovi, a se extenua.  
Scoroji
Scoroji, verb
Sinonime: a se deteriora, a se strica; a se coşcovi, a se coji, a se burduşi.  
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Stricăciune
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  
Uza
Uza, verb
Sinonime: a deteriora, a toci; (figurat) a (se) consuma, a degrada, a (se) învechi, a (se) ramoli, a (se) rablagi; a folosi, a întrebuinţa; a recurge, a apela.  
Uzat (uzată)
Uzat (uzată), adjectiv
Sinonime: tocit, degradat, deteriorat, învechit; (figurat) slăbit, consumat, epuizat, obosit.  
Uzură
Uzură, substantiv feminin
Sinonime: degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.  
Vătăma
Vătăma, verb
Sinonime: a dăuna, a răni, a lovi; a păgubi, a deteriora, a strica.  
Ruinat (ruinată)
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime: căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.  
Învechit (învechită)
Învechit (învechită), adjectiv
Sinonime: uzat, degradat, trecut, depășit, îmbătrânit, deteriorat, demodat, desuet, inactual, perimat, vechi, arhaic; caduc, vetust; (familiar) fumat.  
Degenerescență (degenerescențe)
Degenerescență (degenerescențe), substantiv feminin
Sinonime: alterare, alterație, atrofie, degenerare, degradare, descompunere, deteriorare, declin.  
Bulit (bulită)
Bulit (bulită), adjectiv
Sinonime: deteriorat, lovit, stricat.  
Agravare
Agravare, substantiv
Sinonime: înrăire, înrăutăţire, acutizare, (figurat) deteriorare.  
Avariat
Avariat, adjectiv
Sinonime: deteriorat, stricat.  
Avarie
Avarie, substantiv
Sinonime: deteriorare, stricăciune.  
Avariere
Avariere, substantiv
Sinonime: deteriorare, stricare, (popular) vătămare.  
Etiolare
Etiolare, substantiv
Sinonime: (botanică) cloroză, decolorare, decolorație, marcescență; (figurat) decadență, declin, degenerescență, delabrare, deteriorare, slăbire.  
Degenerat
Degenerat, adjectiv
Sinonime: atrofiat, degradat, deteriorat, irecuperabil, înapoiat, pierdut, pipernicit, prost, redus.  
Degradare
Degradare, substantiv
Sinonime: ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.  
Degradat
Degradat, adjectiv
Sinonime: ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.  
Degradaţie
Degradaţie, substantiv
Sinonime: alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.  
Demola
Demola, verb
Sinonime: a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.  
Deregla
Deregla, verb
Sinonime: a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, a se deteriora.  
Ponoseală
Ponoseală, substantiv
Sinonime: degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare.  
Ponosit
Ponosit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.  
Inutilizabil
Inutilizabil, adjectiv
Sinonime: deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.  
Sacatifsit
Sacatifsit, adjectiv
Sinonime: infirm, invalid, mutilat, schilod, schilodit; deteriorat, ruinat.  
Ponosire
Ponosire, substantiv
Sinonime: degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală.  
Uzare
Uzare, substantiv
Sinonime: consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.  
Hârbui
Hârbui, verb
Sinonime: a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.  
Rablagit
Rablagit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat, (variantă) răblăgit.  
Hârbuit
Hârbuit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, învechit, prefăcut în hârburi, rablagit, stricat, uzat.  
Putrescenţă
Putrescenţă, substantiv
Sinonime: degradație, descompunere, deteriorare, putrefacţie, putreziciune, putrezire.  
Răblărit
Răblărit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat, vechi.  
Viciere
Viciere, substantiv
Sinonime: alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.  
Înveninare
Înveninare, substantiv
Sinonime: intoxicare, intoxicație, otrăvire; (figurat) deteriorare, înrăutățire.  
Delabra
Delabra, verb
Sinonime: a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica.  
Dezagregație
Dezagregație, substantiv
Sinonime: decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.  
Delabrare
Delabrare, substantiv
Sinonime: degradare, deteriorare, ruinare, stricare.  
Buli
Buli, verb
Sinonime: (argou) a bate, a deteriora, a lovi, a strica.  
Erodabil
Erodabil, adjectiv
Sinonime: deteriorabil.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie