Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Detaşabil, adjectiv
Sinonime:
amovibil, izolabil, partajabil, separabil, volant.
Detașament, substantiv
Sinonime:
ariergardă, aripă, avangardă, batalion, comando, echipă, escortă, flancgardă, flangardă, grup, patrulă, trupă, unitate.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Detașat, adjectiv
Sinonime:
degajat, desfăcut, desprins, dezinvolt, dezlegat, distanțat, izolat, liber, nelegat, separat; (adverbial) categoric, clar, evident, staccato. Detașat, substantiv neutru
Sinonime:
detașare.
Amputa, verb Sinonime:
a tăia, a secţiona, a desprinde, a detaşa, a reteza, a trunchia, a ciunti, a mutila.
Apărea, verb Sinonime:
a se arăta, a se ivi, a ieşi la lumină, a răsări, a (se) naște, a se detașa, a se produce, a se profila.
Amovibil (amovibilă), adjectiv
Sinonime:
înlocuibil, revocabil; mobil, deplasabil, detașabil.
Căpitănie, substantiv feminin Sinonime:
administraţie portuară; (învechit) detaşament.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Distanţa, verb
Sinonime:
a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări. Distanţă, substantiv feminin
Sinonime:
ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.
Flegmatic (flegmatică), adjectiv
Sinonime:
calm, cu caracter nepăsător, cu sânge rece, detașat, impasibil, imperturbabil, indiferent, limfatic, liniștit, nepăsător, olimpian, placid.
Insensibil (insensibilă), adjectiv
Sinonime:
apatic, de neperceput, detașat, fără inimă, frigid, impasibil, imperceptibil, imperturbabil, indiferent, indolent, lipsit de sensibilitate, marmorean, nepăsător, neprietenos, nesimțit, nesimţitor, rece.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Preleva, verb Sinonime:
a capta, a detaşa, a extrage, a tăia, a lua, a reţine, a sustrage.
Scădea, verb Sinonime:
a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Trimite, verb
Sinonime:
a adresa, a arunca, a delega, a deplasa, a detașa, a duce, a expedia, a înainta, a îndrepta, a însărcina, a lansa, a mâna, a porni, a proiecta, a scrie, a transmite, a transporta; (variante) a trimete, (Banat) a trămete, (învechit) a trămite, (Moldova) a tremite, (Transilvania) a tremete.
Volant, adjectiv
Sinonime:
ambulant, itinerant, mobil, navigant, voiajor, detaşabil, zburător.
Avangardă, substantiv
Sinonime:
înaintaș, precursor, premergător, (figurat) far; (militărie) detașament, (învechit) strajă, (rar) antegardă; avangardism.
Desolidariza, verb
Sinonime:
(livresc) a dezavua, a (se) dezbina, a disocia, a se detașa, a se separa.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Dezinteresare, substantiv
Sinonime:
detaşare, dezinteres, indiferență, lipsă de interes, nepăsare, (învechit) desinteresare, (învechit) despăgubire.
Dezlipire, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, detaşare, depărtare, îndepărtare.
Pichet, substantiv
Sinonime:
detașament, subunitate militară, jalon, țăruș, (învechit) posadă; vin de calitate proastă; (locuţiune) (pichet de grevă) detașament de muncitori greviști.
Banderie, substantiv
Sinonime:
ceată, detașament (de infanterie).
Comando, substantiv
Sinonime:
batalion, detașament, escadron, escortă, grup, patrulă, regiment, secțiune, trupă, unitate.
Silueta, verb
Sinonime:
a contura, a desena, a se detașa, a (se) profila; (teatru, cinematografie) a interpreta un rol.
Separabil, adjectiv
Sinonime:
decompozabil, detaşabil, izolabil.
Extractibil, adjectiv
Sinonime:
amovibil, detașabil, extirpabil.
Spiritualiza, verb
Sinonime:
a detașa de materie, a deveni intelectual, a deveni spiritual, a distila, a idealiza, a sublima.
Vexilație, substantiv
Sinonime:
(Roma Antică) detașament, (variantă) vexilațiune.
Suprimabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, detașabil.
Abstrage, verb
Sinonime:
a conceptualiza, a desprinde de întreg, a detașa, a individualiza, a izola, a judeca izolat, a separa.
Neanexat, adjectiv
Sinonime:
detașat, nealăturat, separat.
Resemnaţie, substantiv
Sinonime:
abnegație, detașare, dezinteresare, renunțare, resemnare, (învechit) resignare.
Deputa, verb (învechit)
Sinonime:
a delega, a desemna, a detașa, a mandata, a numi.
Dezinteresat, adjectiv
Sinonime:
altruist, benevol, detașat, fără interes, generos, imparțial, indiferent, nepăsător, obiectiv, (învechit) desinteresat.
Izolabil, adjectiv
Sinonime:
detașabil, disjunctiv, disociabil, separabil.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Demontabil, adjectiv
Sinonime:
detașabil, dezasamblabil, (figurat) (învechit) descomponibil.
Larga, verb
Sinonime:
a abandona, a detașa, a dezamara, a lansa, a lașa, a parașuta.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Impersonalitate, substantiv
Sinonime:
neutralitate, obiectivitate, (figurat) detașare.
Dezacupla, verb
Sinonime:
a debranșa, a deconecta, a decupla, a despărți, a desperechea, a detașa, a dezuni, a separa.
Dezacuplare, substantiv
Sinonime:
debranșare, deconectare, deconectat, decuplare, despărțire, desperecheat, desperechere, detașare, dezunire, separare.
Dezacuplat, adjectiv
Sinonime:
debranșat, deconectat, decuplat, desfăcut, despărțit, desperecheat, detașat, dezunit, separat.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Prelevat, adjectiv
Sinonime:
detașat, extras, luat, recoltat.
