Destrăbăla, verb
Sinonime:
a avea purtări dezmățate, a duce o viață de petreceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se strica, a se desfrâna, a se deprava; a corupe, a vicia, a perverti.
Destrăbălăciune, substantiv (regional)
Sinonime:
corupție, decadență, desfrâu, destrăbălare, destrăbălat, dezmăț, imoralitate, perdiție, pierzare, viciu, (învechit) destrămare, (învechit) destrămătură, (regional) destrăbălătură.
Destrăbălare, substantiv
Sinonime:
corupţie, desfrâu, dezmăț.
Destrăbălat, substantiv
Sinonime:
desfrânat.
Destrăbălat (destrăbălată), adjectiv Sinonime:
dezmăţat, desfrânat, decăzut, corupt, imoral.
Corupe, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime:
deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred. Corupt, substantiv
Sinonime:
alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime:
coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ,
imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime:
corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime:
delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Desfățare, substantiv
Sinonime:
(despre plăpumi, perne, așternut) desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.
Desfrânare, substantiv feminin Sinonime:
destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.
Deşănţat (deşănţată), adjectiv Sinonime:
dezordonat, dezmăţat, ciudat, straniu, deşucheat, destrăbălat.
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime:
nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.
Dezmăţ, substantiv neutru Sinonime:
destrăbălare, corupţie, desfrânare; anarhie, debandadă, haos.
Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime:
destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.
Libertin (libertină), adjectiv
Sinonime:
afemeiat, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, epicurian, imoral, impudic, indecent, lasciv, libidinos, licențios, lipsit de restricții, nerușinat, pervertit, stricat, uşuratic, vicios.
Libertinaj, substantiv neutru
Sinonime:
crailâc, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, devergondaj, dezmăț, imoralitate, independență, intemperanță, lascivitate, libertate, libertinism, licență, luxură, orgie, turpitudine, (învechit) libertinagiu.
Libidinos (libidinoasă), adjectiv
Sinonime:
carnal, concupiscent, depravat, desfrânat, destrăbălat, erotic, erotoman, imoral, impudic, lasciv, libertin, licențios, lubric, luxurios, orgiac, pervers, porcos, senzual, trupesc, vicios, voluptos, voluptuos.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Pramatie, substantiv feminin Sinonime:
om stricat, om destrăbălat, puşlama, netrebnic, ticălos, lichea.
Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime:
cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Vicios (vicioasă), adjectiv Sinonime:
defectuos; (figurat) cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt.
Viciu, substantiv neutru Sinonime:
defect, cusur, neajuns, lipsă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare, corupţie.
Bacantă, substantiv
Sinonime:
(mitologie) menadă; femeie destrăbălată.
Desfrânat, adjectiv
Sinonime:
corupt; (și cu rol de substantiv) depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (popular) curvar, (învechit) preacurvar, preacurvitor.
Curvar, adjectiv și substantiv
Sinonime:
depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat.
Curvie, substantiv
Sinonime:
adulter, desfrâu, incest, împreunare trupească, păcat trupesc, prostituţie, viață desfrânată, viață destrăbălată, (popular) curvăsărie.
Demoralizat, adjectiv
Sinonime:
descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.
Deprava, verb
Sinonime:
a se corupe, a deveni depravat, a trăi în desfrâu, a se desfrâna, a se destrăbăla, a se strica.
Dereglat, adjectiv
Sinonime:
defect, deranjat, detracat, dezorganizat, tulburat; (figurat) depravat, destrăbălat, imoral, licențios.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Desfrâna, verb
Sinonime:
a corupe; a se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, a duce o viață de plăceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se deprava, a se destrăbăla; a se strica.
Deşănţare, substantiv
Sinonime:
corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Deşănţat, adjectiv
Sinonime:
obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.
Dezmăţa, verb
Sinonime:
a corupe, a decădea, a duce o viață de plăceri ușoare, a trăi în dezmăț, a se desfrâna, a se destrăbăla, a perverti, a se strica, a se deprava; a deveni neglijent, a deveni dezordonat; a se deșănța.
Bacanală, substantiv
Sinonime:
desfrâu, desfrânare, destrăbălare, dezmăț, orgie, petrecere indecentă; (la plural) saturnalii, saturnale.
Devergondaj, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
desfrânare, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, impudicitate, indecență, libertinaj, viciu, (prin extensiune) exces.
Haihui, adverb
Sinonime:
fără grijă, fără rost, fără țintă, razna. Haihui, substantiv
Sinonime:
derbedeu, (învechit) fluieră-vânt; (învechit) destrăbălare.
Devergonda, verb
Sinonime:
a se desfrâna, a se destrăbăla, a se dezmăța, a se strica.
Năsărâmbă, substantiv
Sinonime:
(regional) boroboață, farsă, festă, ghidușie, glumă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, neghiobie, nerozie, nerușinare, obrăznicie, păcăleală, păcălitură, pocinog, poznă, prostie, stupiditate, șotie, ștrengărie, trăsnaie; desfrânare, destrăbălare; (la plural) baliverne, palavre.
Putrejune, substantiv
Sinonime:
(învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.
Corupțiune, substantiv
Sinonime:
adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.
Teşmenit, adjectiv
Sinonime:
(regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
Preacurvire, substantiv
Sinonime:
adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Preaiubire, substantiv
Sinonime:
adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Zamparalâc, substantiv
Sinonime:
(învechit) berbantlâc, beție, chef, desfrânare, destrăbălare, libertinaj, petrecere, ștrengărie.
Saturnalii, substantiv la plural
Sinonime:
bacanală, exces, orgie, petrecere destrăbălată, timp de desfrânare, (plural) saturnale.
Preacurvie, substantiv (învechit)
Sinonime:
adulter, corupție, crailâc, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Preacurvar, adjectiv
Sinonime:
adulter, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, infidel, necredincios, nefidel, stricat.
Preacurvi, verb
Sinonime:
a comite adulter, a curvi, a se destrăbăla, (popular) a curvăsări.
Târfăi, verb
Sinonime:
(regional) a mustra, a ocărî, a se destrăbăla.
Aselghie, substantiv (învechit)
Sinonime:
corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Rufian, substantiv
Sinonime:
codoș, intermediar, mediator, pește, proxenet; depravat, desfrânat, destrăbălat.
Desfrânăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
desfrânare, desfrânat, destrăbălare, trai imoral, (neobișnuit) desfrânătețe.
Curvări, verb
Sinonime:
a curvărăsi, a curvi, a duce o viață destrăbălată.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Precurvie, substantiv (învechit)
Sinonime:
adulter, desfrâu, destrăbălare, viață imorală, (învechit) preacurvie, (învechit) preaiubire.
Preacurvitor, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat.
Bașoaldă, substantiv (argou)
Sinonime:
femeie de moravuri ușoare, femeie destrăbălată, femeie ușuratică, grăsană, prostituată, (argou) bașoldină, (regional) bașordină.
Zamparlâc, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
chef, desfrânare, destrăbălare, libertinaj, petrecere, (variantă) zamparalâc.
Imoral, adjectiv
Sinonime:
amoral, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, impudic, impur, indecent, libertin, licențios, necuviincios, neetic, nemoral, nerușinat, nesănătos, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scandalos, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, (familiar) porcos, (figurat) decoltat, (figurat) deocheat, (figurat) îmbăiat, (figurat) picant, (figurat) piperat, (figurat) porcesc, (figurat) spurcat, (învechit și popular) scârnav, (învechit și popular) slobod, (învechit și regional) rușinat, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (popular și familiar) deșucheat, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (rar) deșănțat, (regional) porcotos, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Aselghicesc, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.
Aselghiciune, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (învechit) aselghie.
Desfrânată, substantiv feminin
Sinonime:
deboșată, depravată, destrăbălată, deșănțată, fornicatoare, rufiană, (familiar) pațachină, (figurat și familiar) buleandră, (figurat) bacantă, (figurat) cățea, (figurat) cotreanță, (figurat) târâtură, (învechit și regional) blâdnică, (învechit și regional) ușernică, (învechit) bală, (livresc) mesalină, (popular și familiar) paceaură, (popular) papină, (popular) țolină, (regional) ciulicoaie, (regional) coită, (regional) știolniță.
Sardanapalism, substantiv
Sinonime:
depravare, desfrânare, destrăbălare.
Desanta, verb
Sinonime:
(despre trupe, echipamente etc.) a lansa.
Deșănța, verb (învechit)
Sinonime:
a se destrăbăla, a se mira, (învechit) a se dișănța.
Libertinism, substantiv
Sinonime:
desfrâu, destrăbălare, libertinaj, ateism.
Depravată, substantiv feminin
Sinonime:
bulevardistă, centuristă, curvă, desfrânată, destrăbălată, deșănțată, pațachină, prostituată, stricată, târfă, tiristă, (depreciativ) cățea, (depreciativ) fleoarcă, (depreciativ) fleoarță, (depreciativ) halotcă, (depreciativ) putoare, (desuet) abiziană, (familiar) întinzătură, (figurat și regional) hașcă, (figurat) gudă, (figurat) hanță, (figurat) îmbălăciune, (figurat) lepădătură, (învechit și regional) blâdnică, (învechit și regional) ciuforniță, (învechit și regional) hușniță, (învechit) haștură, (învechit) pârțotină, (învechit) pârvă, (regional) ciufă, (regional) clofușniță, (regional) cotoarbă, (regional) cuțuvrea, (regional) drulă, (regional) fleștură, (regional) harțaba, (regional) hatiță, (regional) iepoștină, (regional) iobniță, (regional) landră, (regional) largă, (regional) leură, (regional) mânză, (regional) mânziță, (regional) mârjoală, (regional) mârliță, (regional) pleoață, (regional) puiță, (regional) solodârcă, (regional) țoloabă.
