Despărţi, verb
Sinonime: a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.  Despărţimânt, substantiv
Sinonime: căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.  Despărţire, substantiv feminin
Sinonime: delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.  Despărţit, adjectiv
Sinonime: răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.  Despărţitor, adjectiv
Sinonime: izolator, separator.  Despărţitură, substantiv feminin
Sinonime: ramificaţie, subdiviziune, parte, felie.  

---

Bifurca, verb
Sinonime: a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.  Bifurcaţie, substantiv feminin
Sinonime: bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.  Boxă, substantiv feminin
Sinonime: compartiment, despărțitură; ladă, cutie; incintă acustică.

Boxa, verb
Sinonime: (sport) (rar) a pugila.  Caza, verb
Sinonime: a găzdui, a instala, a încartirui.

Caza, substantiv
Sinonime: comitat, district.

Cază, substantiv
Sinonime: căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.  Cerne, verb
Sinonime: a alege, a discerne, a despărţi, a elimina; a ploua mărunt, a bura, a burniţa, a ţârâi.  Coloană, substantiv
Sinonime: stâlp, cariatidă, (învechit) columnă; rubrică, despărțitură; șir, rând, serie, (popular) şirag, (învechit) stol; convoi, vârtej; (anatomie) (coloană vertebrală) şira spinării, (regional) şira spatelor, (învechit) greabănul spinării, osul spinării; (cinema) (coloană sonoră) pistă sonoră; (coloană de extracţie) ţeavă de extracţie; (coloană de sinteză) reactor catalitic; (coloană de marș) grup de oameni.  Compartiment, substantiv neutru
Sinonime: căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.  Demarca, verb
Sinonime: a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.  Demarcaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.  Deosebi, verb
Sinonime: a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.

Deosebi, adverb
Sinonime: aparte, deosebit, separat.  Descompune, verb
Sinonime: a destrăma, a dezmembra; a (se) altera, a se strica, a putrezi, a râncezi; a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui.  Despica, verb
Sinonime: a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.  Desprinde, verb
Sinonime: a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.  Detaşa, verb
Sinonime: a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.  Dezbina, verb
Sinonime: a desface, a dezuni; a despărţi, a separa, a pune în conflict, a învrăjbi.  Dezlipi, verb
Sinonime: a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.  Disocia, verb
Sinonime: a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.  Diviza, verb
Sinonime: a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.  Diviziune, substantiv feminin
Sinonime: împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.  Fractura, verb
Sinonime: a frânge, a rupe, a zdrobi.

Fractură, substantiv
Sinonime: ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.  Izola, verb
Sinonime: a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.  Izolat (izolată), adjectiv
Sinonime: despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.  Împărţi, verb
Sinonime: a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.  Lipsi, verb
Sinonime: a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.  Paravan, substantiv neutru
Sinonime: perete, despărţire; adăpost, camuflaj; (figurat) alibi, pretext, acoperire.  Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime: diviziune, subdiviziune, ramură, braţ, prelungire, despărţitură, parte.  Schismă, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.  Scinda, verb
Sinonime: a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.  Sciziune, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.  Secesiune, substantiv feminin
Sinonime: separare, despărţire, izolare.  Separa, verb
Sinonime: a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.  Separat (separată), adjectiv
Sinonime: despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.  Separaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.  Smulge, verb
Sinonime: a trage, a scoate, a desprinde; (figurat) a obţine, a lua; a despărţi, a dezlipi.  Tăia, verb
Sinonime: a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.  Trunchia, verb
Sinonime: a ciunti, a tăia, a reteza, a mutila, a despărţi, a fragmenta.  Variat (variată), adjectiv
Sinonime: amestecat, deosebit, diferit, divers, felurit, pitoresc, variu, (învechit şi popular) osebit, (învechit) despărţit.  Bifurcat, adjectiv
Sinonime: (popular) încrăcit, înfurcit, despărțit.  Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  Despărţenie, substantiv
Sinonime: despărţire, divorţ, separare, separaţie.  Desperecheat, adjectiv
Sinonime: despărțit, separat, izolat, descompletat, disparat, stingher.  Despreuna, verb
Sinonime: a despărţi, a separa.  Desprindere, substantiv
Sinonime: despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.  Detaşare, substantiv
Sinonime: desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.  Dezalcătuire, substantiv
Sinonime: descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.  Dezalcătui, verb
Sinonime: a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.  Dezuni, verb
Sinonime: a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.  Dezunire, substantiv
Sinonime: animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.  Disjunct, adjectiv
Sinonime: disjunctiv, despărțit, separat.  Divorţ, substantiv
Sinonime: despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.