Desfacere, substantiv
Sinonime: despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.  

---

Bifurcaţie, substantiv feminin
Sinonime: bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.  Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  Debuşeu, substantiv neutru
Sinonime: piaţă, desfacere.  Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  Despărţire, substantiv feminin
Sinonime: delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.  Dever, substantiv neutru
Sinonime: vânzare, desfacere, afacere, comerţ; (cu dever) cu vad.  Separaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.  Deblocare (deblocări), substantiv feminin
Sinonime: liberare, degajare, desfacere, scăpare, scoatere; despresurare.  Decuplare, substantiv
Sinonime: deconectare, dezlegare, desfacere.  Demontare, substantiv
Sinonime: demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.  Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  Desfăşurare, substantiv
Sinonime: desfacere, efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestaţie, evoluţie, disputare.  Desigilare, substantiv
Sinonime: desfacere a unui sigiliu, despecetluire, despecetluit.  Despăturire, substantiv
Sinonime: desfacere, dezdoire.  Desprindere, substantiv
Sinonime: despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.  Detaşare, substantiv
Sinonime: desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.  Dezalcătuire, substantiv
Sinonime: descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.  Dezdoire, substantiv
Sinonime: desfacere, despăturire, destindere, îndreptare.  Dezlipire, substantiv
Sinonime: desfacere, desprindere, detaşare, depărtare, îndepărtare.  Eliberare, substantiv
Sinonime: liberare, salvare, scăpare, scoatere, (învechit şi popular) slobozire, (popular) mântuire, (învechit) scăpătură, dezrobire, ieşire, desfacere, desărcinare, descăunare, deblocare, evacuare.  Scăpare, substantiv
Sinonime: adăpost, cădere, descotorosire, desfacere, dezbărare, eliberare, evadare, ieşire, inadvertenţă, omisiune, pierdere, salvare, (regional) întrelăsare.  Reziliare, substantiv
Sinonime: anulare, desfacere, reziliere.  Resciziune, substantiv
Sinonime: abolire, aboliție, anulare, anulație, denunțare, desfacere, desființare, infirmare, invalidare, nimicire, rescizie, revocare, revocație, reziliare, reziliere, rezoluție, rezoluțiune, (învechit) abolițiune, (învechit) infirmațiune, (învechit) invalidațiune, (învechit) rescisiune, (învechit) revocațiune.  Dezasamblare, substantiv
Sinonime: demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.  Rescizie, substantiv
Sinonime: (termen juridic) abolire, aboliție, anulare, anulație, contraordin, denunțare, desfacere, desființare, infirmare, infirmațiune, invalidare, invalidație, invalidațiune, nimicire, resciziune, revocare, revocație, reziliere, suprimare.  Demontaj, substantiv
Sinonime: demontare, desfacere, dezasamblare, dezlipire, dezmembrare, dezunire, separare.  Liberare, substantiv (popular)
Sinonime: achitare, catharsis, deblocare, decolonizare, degajare, delivrență, demobilizare, descărcare, desfacere, dezrobire, eliberare, emancipare, evacuare, ieșire, lăsare la vatră, manumisiune, redempțiune, (învechit) liberație, (învechit) liberațiune.  Dezbrobodire, substantiv
Sinonime: descoperire, desfacere, dezbrobodit.  Desfășare, substantiv
Sinonime: desfacere (din scutece), desfășat, desfofolire, desfofolit, dezbrăcare, dezlegare de fașă, scoatere (a bandajului).  Depliere, substantiv
Sinonime: depliat, desfacere, despăturire, dezdoire.  Despăturare, substantiv
Sinonime: desfacere, despăturire, despăturit, dezdoire.  Decopertare, substantiv
Sinonime: decopertat, decopertă, desfacere, dezvelire, (variantă) descopertare.  Scoatere, substantiv
Sinonime: ablațiune, anulare, concediere, curățare, demitere, desărcinare, descălțare, descălțat, descăunare, desfacere, desprindere, destituire, dezbrăcare, dezgropare, editare, eliberare, eliminare, excludere, exereză, exploatare, extirpare, extracție, extragere, imprimare, imprimat, încasare, îndepărtare, înlăturare, liberare, obținere, publicare, realizare, salvare, scăpare, scos, smulgere, suprimare, ștergere, tăiere, tipărire, tipărit, tragere, (familiar) dezechipare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (învechit și popular) slobozire, (învechit) publicarisire, (învechit) publicație, (învechit) publicitate, (învechit) scăpătură, (învechit) tipărie, (popular) mântuire.  Întoarcere, substantiv
Sinonime: adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.