Desconsiderare, substantiv
Sinonime:
lipsă de considerație, desconsiderație, dispreţuire, dispreţ, discreditare.
Defăimare, substantiv
Sinonime:
bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.
Desconsideraţie, substantiv
Sinonime:
desconsiderare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație, lipsă de interes, nebăgare în seamă, (variantă) desconsiderațiune.
Dispreţ, substantiv
Sinonime:
desconsiderare, desconsideraţie, (învechit) defăimare; (cu dispreț) în mod disprețuitor.
Dispreţuire, substantiv
Sinonime:
desconsiderare, nesocotire.
Desconsiderațiune, substantiv
Sinonime:
defavoare, deriziune, desconsiderare, desconsideraţie, devalorizare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație.
Nesocotire, substantiv
Sinonime:
călcare, desconsiderare, dispreţuire, ignorare, încălcare, neglijare, omitere, violare, (popular) stricare.
Ocărâre, substantiv
Sinonime:
defăimare, desconsiderare, dojană, insultă, mustrare, ocară, (regional) ocărire.
Ignorare, substantiv
Sinonime:
desconsiderare, disprețuire, nebăgare în seamă, necunoaștere, neglijare (intenționată), neinformare, nesocotire, neștiință, omitere, trecere voită cu vederea.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
