Desconsidera, verb
Sinonime: a dispreţui, a subestima, a deprecia.  Desconsiderare, substantiv
Sinonime: lipsă de considerație, desconsiderație, dispreţuire, dispreţ, discreditare.  Desconsiderat, adjectiv
Sinonime: dispreţuit, discreditat.  Desconsideraţie, substantiv
Sinonime: desconsiderare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație, lipsă de interes, nebăgare în seamă, (variantă) desconsiderațiune.  Desconsiderațiune, substantiv
Sinonime: defavoare, deriziune, desconsiderare, desconsideraţie, devalorizare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație.  

---

Bagateliza, verb
Sinonime: a subaprecia, a subevalua, a minimaliza, a micșora, a desconsidera.  Dispreţui, verb
Sinonime: a nesocoti, a desconsidera, a subaprecia, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî.  Nesocoti, verb
Sinonime: a ignora, a desconsidera, a dispreţui, a lua în râs, a lua în glumă.  Nesocotit (nesocotită), adjectiv
Sinonime: nechibzuit, necugetat, necumpănit, imprudent, nesăbuit, iraţional, neprevăzător; ignorat, desconsiderat, dispreţuit.  Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  Depreciat, adjectiv
Sinonime: demonetizat, devalorizat, scăzut, degradat; bagatelizat, minimalizat, desconsiderat, subapreciat, subestimat, subevaluat.  Discredit, substantiv
Sinonime: compromitere, discreditare, desconsiderație, defavoare.  Dispreţ, substantiv
Sinonime: desconsiderare, desconsideraţie, (învechit) defăimare; (cu dispreț) în mod disprețuitor.  Dispreţuire, substantiv
Sinonime: desconsiderare, nesocotire.  Dispreţuit, adjectiv
Sinonime: desconsiderat, nesocotit.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Mepriza, verb
Sinonime: a deprecia, a desconsidera, a disprețui, a nesocoti, a subestima, a transgresa.  Morgă, substantiv
Sinonime: institut medico-legal, prosectură; aroganță, deriziune, desconsiderație, fală, fatuitate, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, ireverență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nereverență, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, suficiență, trufie, tupeu, vanitate.  Nesocotire, substantiv
Sinonime: călcare, desconsiderare, dispreţuire, ignorare, încălcare, neglijare, omitere, violare, (popular) stricare.  Urgisit, adjectiv
Sinonime: afurisit, aruncat, asuprit, blestemat, câinos, desconsiderat, exploatat, hain, împilat, îndrăcit, năpăstuit, necurat, nedreptățit, nesuferit, oprimat, oropsit, părăsit, persecutat, prigonit, rău, ticălos, (figurat) apăsat, (figurat) despuiat, (învechit) obijduit, (popular) obidit.  Marginaliza, verb
Sinonime: a da la o parte, a desconsidera, a desocializa, a deveni marginal, a exclude, a ostraciza, a periferiza.  Ocărâre, substantiv
Sinonime: defăimare, desconsiderare, dojană, insultă, mustrare, ocară, (regional) ocărire.  Ignorare, substantiv
Sinonime: desconsiderare, disprețuire, nebăgare în seamă, necunoaștere, neglijare (intenționată), neinformare, nesocotire, neștiință, omitere, trecere voită cu vederea.