Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Cangrenă, substantiv feminin Sinonime:
infecţie, alterare, putrezire, distrugere, descompunere. Cangrena, verb
Sinonime:
(medicină) a se necroza, a putrezi, (livresc) a se mortifica.
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime:
coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ,
imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.
Decadenţă, substantiv feminin Sinonime:
declin, decădere, regres, degradare, depravare, descompunere morală.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime:
cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție. Gangrena, verb
Sinonime:
a deveni cangrenos, a putrezi, a se cangrena, a se distruge.
Necroză, substantiv feminin Sinonime:
infecţie, alterare, putrezire, descompunere, distrugere (a unui ţesut).
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Pulbere, substantiv feminin Sinonime:
praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.
Putrefacţie, substantiv feminin Sinonime:
putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.
Putregai, substantiv neutru Sinonime:
putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.
Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime:
cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Decompoziție (decompoziții), substantiv feminin
Sinonime:
decompozițiune, descompunere; separare, separație.
Degenerescență (degenerescențe), substantiv feminin
Sinonime:
alterare, alterație, atrofie, degenerare, degradare, descompunere, deteriorare, declin.
Alterare, substantiv
Sinonime:
acrire, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare; râncezire; poluare; denaturare.
Demontare, substantiv
Sinonime:
demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Desfacere, substantiv
Sinonime:
despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.
Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Dezmembrare, substantiv
Sinonime:
descompunere, destrămare, dezbinare, mutilare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezintegrare, substantiv
Sinonime:
autodistrugere, descompunere, dezagregare, dezintegrație, distrugere, fisiune, partiție, transmutație.
Divizare, substantiv
Sinonime:
împărţire, descompunere; fisiune.
Disoluție, substantiv
Sinonime:
descompunere, dezagregare, dezintegrare; decădere, degradare, corupție, dezmăț.
Fracţionare, substantiv
Sinonime:
împărţire, descompunere, scindare.
Putrescenţă, substantiv
Sinonime:
degradație, descompunere, deteriorare, putrefacţie, putreziciune, putrezire.
Putrejune, substantiv
Sinonime:
(învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.
Delicvescență, substantiv
Sinonime:
corupție, decadență, decompoziție, decrepitudine, degenerare, degenerescență, descompunere, ruină.
Viciere, substantiv
Sinonime:
alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.
Corupțiune, substantiv
Sinonime:
adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.
Metabolit, substantiv
Sinonime:
(biologie) produs de descompunere.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Atmosferizare, substantiv
Sinonime:
atmosferizat, descompunere, dizolvare, integrare (în atmosferă).
Putrezeală, substantiv
Sinonime:
descompunere, putrefacție, putreziciune, putrezire.
Putrezire, substantiv
Sinonime:
cangrenare, descompunere, necrozare, putrefacție, (figurat) destrămare, (figurat) dezagregare, (învechit) putrejune, (învechit) putrezeală, (învechit) putreziciune, (rar) putrefiere.
Înăcrire, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrit, oțetire, stricare, (învechit) înăcrime, (învechit) năcrire.
Năsad, substantiv (regional)
Sinonime:
materie în descompunere.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Putrescent, adjectiv
Sinonime:
în descompunere, putrid.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Împuțire, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, descompunere, fermentare, intrare în putrefacție, împuțeală, împuțicenie, împuțiciune, înăcrire, stricare, (figurat) trândăvire, (trivial) bășire.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
