Des, adverb
Sinonime: adesea, repetat, de multe ori, frecvent, grăbit, iute, rapid.

Des, adjectiv
Sinonime: adânc, apropiat, bătut, bogat, compact, frecvent, grăbit, iute, rapid, repetat.  Desacraliza, verb
Sinonime: a demistifica, a demitifica, a demitiza, (figurat) a minimiza, (figurat) a trivializa.  Desacralizant, adjectiv
Sinonime: demistificator, demitizant, demitizator, (figurat) vulgarizant.  Desacralizare, substantiv
Sinonime: demistificare, demistificat, demitizare, (figurat) trivializare.  Desagă, substantiv
Sinonime: traistă, paporniţă, tăgârță.  Desăgi, verb
Sinonime: a burduşi, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi.  Desăgior, substantiv
Sinonime: (popular) desăguță.  Desalina, verb
Sinonime: a desaliniza, a desăra.  Desalinare, substantiv
Sinonime: desalinizare, desărare.  Desaliniza, verb
Sinonime: a desalina, a desăra.  Desalinizare, substantiv
Sinonime: desalinare, desărare.  Desamăgire, substantiv (învechit)
Sinonime: decepționare, dezamăgire, deziluzionare.  Desanima, verb
Sinonime: a descuraja.  Deşănţare, substantiv
Sinonime: corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  Deşănţat, adjectiv
Sinonime: obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.  Deşănţat (deşănţată), adjectiv
Sinonime: dezordonat, dezmăţat, ciudat, straniu, deşucheat, destrăbălat.  Desărcina, verb
Sinonime: a descăuna, a elibera, a scoate.  Desărcinare, substantiv
Sinonime: descăunare, eliberare, scoatere.  Desatanizare, substantiv
Sinonime: exorcism, exorcizare, sfințire.  Desăvârşi, verb
Sinonime: a perfecţiona; a înfăptui, a săvârşi, a împlini, a îndeplini, a (se) realiza; a încheia, a sfârşi, a termina.  Desăvârşire, substantiv
Sinonime: perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.  Desăvârşit (desăvârşită), adjectiv
Sinonime: deplin, complet; perfect, măiestrit, magistral, fără cusur, ireproşabil, nemărginit, absolut; sfânt.  Desbăra, verb (desuet)
Sinonime: a desface, a dezvăța, (învechit) a desvăța.  Desbina, verb (învechit)
Sinonime: a dezbina, a dezuni, a învrăjbi, a se desface, (variantă) a desghina.  Descaladare, substantiv
Sinonime: diminuare, reducere.  Descâlci, verb
Sinonime: a descurca, a lămuri, a limpezi, a elucida, a clarifica, a desluşi, a explica, a preciza.  Descâlcire, substantiv
Sinonime: clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare.  Descăleca, verb
Sinonime: a descălica, a veni jos, a se lăsa jos, a coborî, a se da jos de pe cal, (învechit) a pedestri; a face un popas, a poposi; a întemeia o țară.  Descălecare, substantiv
Sinonime: coborâre de pe cal; (istorie) (învechit) aşezământ, descălecat, descălecătoare.  Descălecat, substantiv
Sinonime: descălecare, descălicat; întemeiere, colonizare.  Descălecătoare, substantiv
Sinonime: descălecare, descălicătoare.  Descălecător, substantiv
Sinonime: întemeietor, descălicător.  Descălecătură, substantiv
Sinonime: descălecare, întemeiere.  Descălica, verb
Sinonime: a descăleca.  Descălicare, substantiv
Sinonime: descălecare.  Descălicat, substantiv
Sinonime: descălecat.  Descalifica, verb
Sinonime: a dezonora, a înjosi; a detrona, a retrograda, a declasa.  Descalificare, substantiv
Sinonime: devaluare, dezonorare, discredit, eliminare, excludere, (variantă) discalificare.  Descalificator, adjectiv
Sinonime: dezonorant, exclusiv, (învechit) dezonorator.  Descălţa, verb
Sinonime: a scoate, a trage, (regional) a desculţa.  Descălţare, substantiv
Sinonime: descălţat, scoatere, tragere.  Descălţat, adjectiv
Sinonime: desculţ, cu picioarele goale.

Descălţat, substantiv
Sinonime: descălţare.  Descânta, verb
Sinonime: a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.  Descântat, substantiv
Sinonime: farmec, magie, vrajă.  Descântătoare, substantiv
Sinonime: vrăjitoare.  Descântător, substantiv
Sinonime: vrăjitor.  Descântătură, substantiv
Sinonime: descântare, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Descântec, substantiv
Sinonime: farmec, vrajă, descântătură.  Descăpăţâna, verb
Sinonime: a decapita, a tăia capul.  Descărca, verb
Sinonime: a scăpa de, a se uşura; a se dezlănţui, a se revărsa, a deşerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvânta, (învechit şi regional) a scurge, (prin vestul Munteniei) a sicni; a trage, (învechit şi popular) a slobozi.  Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.  Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  Abuziv (abuzivă), adjectiv
Sinonime: arbitrar, despotic, exagerat, excesiv, ilegal, ilegitim, imoderat, impropriu, incorect, inic, injust, nefondat, nejustificat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (învechit) volnic.

Abuziv, adverb
Sinonime: arbitrar, samavolnicește.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Adesea, adverb
Sinonime: des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.  Adresant, substantiv masculin
Sinonime: destinatar.  Adulmeca, verb
Sinonime: a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.  Afecta, verb
Sinonime: a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.  Afectare, substantiv feminin
Sinonime: aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.  Afla, verb
Sinonime: a găsi, a descoperi, a născoci, a inventa, a scorni, a auzi; a fi, a exista.  Ager (ageră), adjectiv
Sinonime: iute, sprinten, vioi, isteţ, deştept, priceput, iscusit, pătrunzător, ingenios, agil.  Agerime, substantiv feminin
Sinonime: sprinteneală, vioiciune, isteţime, deşteptăciune, pătrundere, inteligenţă, agilitate, vivacitate.  Ajunge, verb
Sinonime: a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva).

Ajunge, interjecție
Sinonime: atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!  Alburiu (alburie), adjectiv
Sinonime: albicios, albui, bălai, deschis, şters, spălăcit, strălucitor.  Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Alina, verb
Sinonime: a potoli, a domoli, a linişti; a calma, a astâmpăra, a uşura; a mângâia, a răsfăţa, a desmierda, a atenua, a reduce, a tempera, a modera.  Altera, verb
Sinonime: a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.  Amputa, verb
Sinonime: a tăia, a secţiona, a desprinde, a detaşa, a reteza, a trunchia, a ciunti, a mutila.  Amuza, verb
Sinonime: a (se) distra, a (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) bucura, a râde.  Amuzament, substantiv neutru
Sinonime: distracţie, desfătare, divertisment, petrecere, agrement.  Amuzant (amuzantă), adjectiv
Sinonime: distractiv, hazliu, nostim, plăcut, desfătător, comic, recreativ, umoristic, hilaric.  Anacronic (anacronică), adjectiv
Sinonime: anacronistic, antedatat, antic, arhaic, bizar, demodat, depăşit, desuet, inactual, învechit, nepotrivit, perimat, postdatat, revolut.  Anihila, verb
Sinonime: a nimici, a desfiinţa, a anula, a distruge, a reduce la zero (neant).  Animaţie, substantiv feminin
Sinonime: agitație, antren, avânt, colcăială, elan, entuziasm, exaltare, fâțâială, fâțâire, fâțâit, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, gălăgie, hărmălaie, înflăcărare, însufleţire, larmă, mișcare, mișuială, mișunare, roială, vânzoleală, viermuială, viermuire, vioiciune, vuiet, zgomot, (figurat) viață, (rar) vivacitate, (regional) fojgăială, (regional) vânzoală; desen animat, multiviziune.  Antic (antică), adjectiv
Sinonime: vechi, de demult, arhaic, ancestral, demodat, desuet, secular, vetust; uzat, folosit.  Anula, verb
Sinonime: a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.  Apelpisit (apelpisită), adjectiv (învechit)
Sinonime: deznădăjduit, exasperat, desperat.  Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  Apucat (apucată), adjectiv
Sinonime: năbădăios, nebun, smintit, turbat, furios, descreierat, dement.  Arhaic (arhaică), adjectiv
Sinonime: învechit, din trecut, depăşit, ieşit din uz, primitiv, perimat, anacronic, antic, demodat, desuet.  Arid (aridă), adjectiv
Sinonime: uscat, sec, sterp, nisipos, neroditor, pustiu, deşertic, vid, steril; (figurat) sărac, lipsit de farmec, fad; neatrăgător.  Ariditate, substantiv feminin
Sinonime: uscăciune, pustietate, deşert, sterilitate; sărăcie.  Artist, substantiv masculin
Sinonime: actor, comediant, estet; scriitor, cântăreț, dansator, compozitor, desenator, interpret, mim, muzician, muzicant, pictor, sculptor.  Atomiza, verb
Sinonime: a pulveriza, a descompune, a destrăma, a dezintegra, a distruge, a vaporiza.  Atribui, verb
Sinonime: a da, a acorda, a conferi, a repartiza, a preda, a aloca, a concede, a desemna, a decerna, a distribui, a dota.  Bagateliza, verb
Sinonime: a subaprecia, a subevalua, a minimaliza, a micșora, a desconsidera.  Bală, substantiv feminin (popular)
Sinonime: balaur, dihanie, fiară, lighioană, monstru, vietate; (figurat; despre femeie) desfrânată, scroafă.

Bală, substantiv (învechit)
Sinonime: balot, legătură, pachet, (variantă) bal.  Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  Barem, adverb
Sinonime: cel puţin, încai, încaltea, măcar, (Transilvania) batăr; (variante) baremi, barim.

Barem, conjuncție
Sinonime: deși.  Basta, interjecție
Sinonime: destul, gata, s-a terminat, ajunge!  Beli, verb (popular)
Sinonime: a jupui, a (se) juli; (figurat) a despuia, a prăda, a jefui.  Benchetui, verb
Sinonime: a chefui, a petrece, a se ospăta, a se desfăta, a face chef.  Bifurca, verb
Sinonime: a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.  Bifurcaţie, substantiv feminin
Sinonime: bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.  Bineînţeles, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, fără îndoială, neîndoielnic.  Bleojdi, verb
Sinonime: a deschide larg (ochii), a căsca (ochii), a zgâi, a holba, a boldi, a bulbuca, a boboşi; a se blegi, a se moleşi, a se ramoli, a se boşorogi, a îmbătrâni.  Blond (blondă), adjectiv
Sinonime: bălai, bălan, blondin, (regional) băl, codalb; deschis la culoare.  Borși, verb
Sinonime: a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.