Dereticare, substantiv
Sinonime:
dereticat, scuturare, scuturat; curăţenie, scuturătură, (prin Transilvania) tăgăşire, tistuşag.
Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Scuturătură, substantiv feminin
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, clătinare, clătinat, clătinătură, curățenie, cutremur, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, dereticare, dojană, dojenire, fior, hurducare, hurducat, hurducătură, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, scuturare, scuturat, seism, tremur, tremurătură, tremurici, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (Moldova) zbihuială, (plural) friguri, (plural) frisoane, (popular) zdruncin, (prin Transilvania) tăgășire, (prin Transilvania) tistușag, (rar) scutur, (regional) scutureală, (regional) scuturiș.
Dereticat, adjectiv
Sinonime:
scuturat, rânduit, orânduit. Dereticat, substantiv
Sinonime:
dereticare, scuturare, scuturat; curățenie.
Scuturare, substantiv
Sinonime:
bătaie, cutremurătură, dereticare, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, hâţânare, hurducătură, îndepărtare, înlăturare, scuturat, zgâlţâire, zguduire.
Tăgăşire, substantiv (regional)
Sinonime:
curățenie, dereticare, scuturătură.
Dereticătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aranjament, curățenie, dereticare, dereticat, ordine, (variantă) deredicătură.
Diretecare, substantiv
Sinonime:
dereticare.
Diriticanie, substantiv (regional)
Sinonime:
dereticare.
Scutureală, substantiv (regional)
Sinonime:
curățenie, dereticare, dereticat, scuturare, scuturat, scuturătură, scuturiș.
