Deprima, verb
Sinonime:
a (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja; a dezola.
Deprimant, adjectiv
Sinonime:
descurajator, apăsător, dezolant, sumbru, (figurat) negru, trist, demobilizator, demoralizant.
Deprimare, substantiv
Sinonime:
depresiune, descurajare, dezolare, disperare.
Deprimat (deprimată), adjectiv Sinonime:
descurajat, mâhnit, întristat, demoralizat, descumpănit, trist, abătut.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Cătrănit (cătrănită), adjectiv Sinonime:
de culoare închisă, tuciuriu, negru; (figurat) supărat, amărât, necăjit, trist, deprimat.
Depresiune, substantiv feminin
Sinonime:
vale, (popular) lăsătură; (depresiune oceanică) fosă abisală, groapă abisală; demoralizare, descurajare, (livresc) marasm, (învechit) demoralizaţie, (figurat) demobilizare; (figurat) tristeţe, mâhnire, deprimare, melancolie.
Depresiv (depresivă), adjectiv
Sinonime:
apăsător, astenic, ciclotimic, deprimant, deprimat, descurajator, maniaco-depresiv, neurastenic, pesimist, trist.
Descurajat (descurajată), adjectiv
Sinonime:
abătut, deprimat, timorat, demoralizat, deznădăjduit, descumpănit, (figurat) demobilizat, amărât, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (popular) obidit, (învechit şi regional) scârbit, supărăcios, (învechit) dosădit, ponosit, pricăjit, (figurat) cătrănit, pleoştit, plouat.
Disperare, substantiv feminin Sinonime:
desperare, deznădejde; exasperare, descurajare, demoralizare; tristețe, dezolare, deprimare, mâhnire adâncă.
Disperat (disperată), adjectiv Sinonime:
desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.
Ipohondrie, substantiv feminin (familiar)
Sinonime:
melancolie, depresiune, deprimare, neurastenie; (medicină) ipocondrism.
Melancolic (melancolică), adjectiv
Sinonime:
abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezolat, elegiac, îndurerat, întristat, mâhnit, posomorât, supărat, trist, (învechit) melanholicos.
Melancolie, substantiv feminin
Sinonime:
adinamie, alean, amărăciune, angoasă, astenie, atrabilă, depresie, deprimare, dezolare, duioșie, ipocondrie, ipohondrie, întristare, langoare, neurastenie, nostalgie, pesimism, supărare, tristeţe, (englezism) spleen, (învechit) melanholie.
Mohorât (mohorâtă), adjectiv
Sinonime:
amărât, chiorâș, demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, dezolator, îmbufnat, închis, încruntat, înnegurat, înnorat, întristat, întunecat, întunecos, melancolic, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posac, posomorât, roşu-închis, roșu-vânăt, stacojiu, sumbru, supărat, sur, trist, urât, (învechit) ponegrit, (popular) suriu, (învechit) mohurât; (sânge mohorât) antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
Neconsolat (neconsolată), adjectiv Sinonime:
nemângâiat, nealinat, mâhnit, întristat, trist, dezolat, deprimat.
Nemângâiat (Nemângâiată), adjectiv Sinonime:
neconsolat, nealinat, mâhnit, întristat, trist, dezolat, deprimat.
Nenorocit (nenorocită), adjectiv Sinonime:
nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, sărac, nevoiaş, mizer, ticălos; dureros, trist, deprimant, dezolant, jalnic.
Pesimism, substantiv neutru Sinonime:
deprimare, descurajare, neîncredere, scepticism.
Pleoştit (pleoștită), adjectiv Sinonime:
turtit, deformat, lăbărţat, teşit, lăţit; (figurat) abătut, deprimat, indispus, mâhnit, întristat, descurajat, demoralizat.
Plouat (plouată), adjectiv
Sinonime:
muiat, ud, udat; (figurat) abătut, amărât, deprimat, descurajat, fără chef, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Trist (tristă), adjectiv Sinonime:
abătut, amărât, mâhnit, melancolic, supărat; îndurerat, jalnic; (figurat) deprimant, dezolant, dureros.
Consternant, adjectiv
Sinonime:
dureros, deprimant, nefericit, trist, uimitor.
Demobilizare, substantiv
Sinonime:
demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare; lăsare la vatră.
Demobilizat, adjectiv
Sinonime:
lăsat la vatră; lipsit de energie, demoralizat, deprimat, descurajat.
Demobiliza, verb
Sinonime:
a lăsa la vatră, a elibera din efectivul activ al armatei, a desconcentra; a demoraliza, a deprima, a descuraja.
Demobilizator, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant; negativ.
Demontare, substantiv
Sinonime:
demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Demontat, adjectiv
Sinonime:
delaborat, desfăcut, dezasamblat, (argotic) purtat prin praf, (figurat) deprimat, (figurat) descurajat, (figurat) dezorientat. Demontat, substantiv
Sinonime:
delaborare, demontare, dezasamblare, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Demoraliza, verb
Sinonime:
a (se) descuraja, a (se) deprima.
Demoralizant, adjectiv
Sinonime:
deprimant, demoralizator, demotivant, descurajator, dezolant.
Demoralizare, substantiv
Sinonime:
descurajare, deprimare, demoralizație; (învechit) imoralitate, desfrâu, corupție.
Demoralizat, adjectiv
Sinonime:
descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.
Demoralizator, adjectiv
Sinonime:
defetist, demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, (figurat) demobilizator, (învechit) demoralizatoriu.
Demoralizaţie, substantiv
Sinonime:
consternație, demobilizare, demoralizare, demotivare, depresiune, deprimare, descurajare.
Descuraja, verb
Sinonime:
a face să se descurajeze, a demonta, a (se) demoraliza, a (se) deprima, (figurat) a (se) demobiliza.
Descurajant, adjectiv
Sinonime:
care descurajează, descurajator, demoralizant, deprimant, dezolant.
Descurajare, substantiv
Sinonime:
demoralizare, depresiune, deprimare, (livresc) marasm, (învechit) demoralizaţie, (figurat) demobilizare.
Descurajator, adjectiv
Sinonime:
copleșitor, demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (figurat) demobilizator, fără speranță.
Dezolator, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.
Dezolant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac.
Dezolare, substantiv
Sinonime:
jale, mâhnire adâncă, deprimare, depresiune; (figurat) pustiu, pustietate.
Dosădit, adjectiv
Sinonime:
abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Ponosit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Marasm, substantiv
Sinonime:
demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire.
Langoare, substantiv
Sinonime:
adinamie, anemie, apatie, astenie, atonie, debilitate, depresie, deprimare, descurajare, epuizare, epuizment, etizie, feblețe, indolență, lasitudine, letargie, marasm, melancolie, moleșeală, moliciune, morbidețe, nonșalanță, prostrație, siderație, slăbiciune, somnolență, torpoare.
Debilitant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, epuizant.
Mâhnicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deprimat, întristător, trist. Măhnicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deprimat, întristător, trist, (învechit) mâhnicios.
Demonta, verb
Sinonime:
a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.
Dezesperant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, desperant, deznădăjduitor, dezolant, dezolator, disperant.
Micșorare, substantiv
Sinonime:
atenuare, calmare, compresiune, comprimare, contracție, descreștere, devalorizare, diminuare, domolire, ieftinire, împuținare, încetinire, potolire, prescurtare, reducere, restrângere, scădere, scăzământ, scurtare, slăbire, smerenie, temperare, ușurare, (învechit) înjosire, (învechit) puținare, (învechit) știrbire, (rar) micire, (rar) umilință; (micșorare sufletească) deprimare.
