Deplin (deplină)
Deplin (deplină), adjectiv
Sinonime: tot, întreg, complet, desăvârşit, perfect, împlinit, total, absolut, integral, (livresc) plenar, (învechit) cumplit, nemărginit.  
 
Deplinătate
Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime: desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.  
 

Concorda
Concorda, verb
Sinonime: a cadra, a coincide, a consuna, a corespunde, a fi de acord, a fi în concordanță deplină, a se afla în armonie perfectă, a se armoniza, a se asorta, a se potrivi, (învechit) a conglăsui, (popular) a se lovi, (prin Bucovina și Moldova) a se știmui.  
 
Integritate
Integritate, substantiv feminin
Sinonime: cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.  
 
Întregime
Întregime, substantiv feminin
Sinonime: deplinătate, integritate, întreg, plenitudine, totalitate, (figurat) sănătate, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate, (învechit) întregie, (învechit) întregiune.  
 
Plenitudine
Plenitudine, substantiv feminin
Sinonime: deplinătate, desăvârşire, integritate, maturitate, plinătate, totalitate; (învechit) plinăciune, plineală.  
 
Putere
Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  
 
Desăvârşire
Desăvârşire, substantiv
Sinonime: perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.  
 
Nubil
Nubil, adjectiv
Sinonime: adolescent, ajuns la deplină dezvoltare, format, puber; bun de căsătorit, maritabil.  
 
Plinăciune
Plinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate, (învechit) pliniciune.  
 
Plineală
Plineală, substantiv
Sinonime: achitare (a unei datorii), deplinătate, desăvârşire, executare silită, îndeplinire (a unei hotărâri), plenitudine, plinătate.  
 
Pliniciune
Pliniciune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplinătate, desăvârșire, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune.  
 
Întregiune
Întregiune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplinătate, integritate, plenitudine, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar