Deosebi, verb
Sinonime: a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.

Deosebi, adverb
Sinonime: aparte, deosebit, separat.  Deosebire, substantiv
Sinonime: lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.  Deosebit, adverb
Sinonime: aparte, separat, (popular) deosebi, (familiar) başca, foarte, cât se poate de, în afară de, pe lângă.  Deosebit (deosebită), adjectiv
Sinonime: diferit, felurit, eterogen, variat, divers, osebit; extraordinar, nemaipomenit, însemnat, ieşit din comun.  

---

Admirabil (admirabilă), adjectiv
Sinonime: minunat, fermecător, încântător, splendid, strălucit, excepţional; deosebit, remarcabil, adorabil, sublim, mirific.  Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Ales (aleasă), adjectiv
Sinonime: deosebit, prețios, valoros, remarcabil, distins, rafinat, fin, excepţional, selecţionat, votat.  Anume, adjectiv
Sinonime: anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special.

Anume, adverb
Sinonime: adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.  Anumit (anumită), adjectiv
Sinonime: anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.  Aparte, adjectiv si adverb
Sinonime: separat, distinct; deosebit, special.  Considerabil (considerabilă), adjectiv
Sinonime: însemnat, numeros, mare, remarcabil, deosebit.  Consistent (consistentă), adjectiv
Sinonime: compact, tare, dens, solid, vârtos; substanţial, hrănitor, săţios; deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, temeinic, valoros.  Contrasta, verb
Sinonime: a izbi, a nu se potrivi, a fi în dezacord, a se deosebi.  Cunoaşte, verb
Sinonime: a afla, a fi informat; a face cunoştință, a distinge, a deosebi, a recunoaște, a identifica, a pricepe, a stăpâni, a poseda, a înţelege, a (se) şti, a recunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea, a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a deduce, a găsi, a gândi, a judeca, a obţine, a opina, a răsplăti, a realiza, a recompensa, a recunoaşte, a socoti.  Deschilini, verb (regional)
Sinonime: a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge.  Desluşi, verb
Sinonime: a clarifica, a elucida, a limpezi, a lămuri, a explica, a distinge, a profila, a deosebi, a auzi, a rezolva.  Diferenţă, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, nepotrivire, fluctuaţie, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură; (matematică) rest, (învechit) rămăşiţă, restanţă.  Diferi, verb
Sinonime: a se deosebi, a fi altfel, a nu se potrivi, a se distinge, a demarca, a se diferenţia, a varia, (învechit) a (se) feluri.  Discerne, verb
Sinonime: a deosebi, a distinge, a delimita.  Discriminare, substantiv
Sinonime: separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.  Disocia, verb
Sinonime: a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.  Distanţa, verb
Sinonime: a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări.

Distanţă, substantiv feminin
Sinonime: ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.  Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  Distinge, verb
Sinonime: a deosebi, a desluşi, a observa, a se remarca, a se evidenţia, a percepe, (rar) a pricepe, a se profila.  Distins (distinsă), adjectiv
Sinonime: deosebit, solemn, academic; remarcabil, de valoare, eminent, nobil, ales, delicat, fin, manierat, politicos, aparte, (învechit şi regional) scump, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, (învechit şi popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familiar şi peiorativ) simandicos, elegant.  Eminamente, adverb
Sinonime: cu deosebire, cu totul, în măsura cea mai mare, în special, întru totul, la cel mai înalt grad, perfectamente, prin excelenţă, total, (învechit) eminemente, (învechit) emineminte.  Eminent (eminentă), adjectiv
Sinonime: excepţional, excelent, remarcabil, deosebit, admirabil, minunat, ales, distins.  Eterogen (eterogenă), adjectiv
Sinonime: diferit, felurit, deosebit, osebit, variat, amestecat, divers.