Defectare, substantiv
Sinonime:
dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime:
defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.
Defecţiune, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.
Dereglare, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, defecțiune, deranjament, deranjare, dereglaj, dereglat, disfuncție, disfuncționalitate, stricare, (medicină) tulburare.
Disfuncţie, substantiv
Sinonime:
defectare, dereglare, tulburare.
Disfuncţionalitate, substantiv
Sinonime:
defectare, defecţiune, dereglare.
