Deşi, conjuncție
Sinonime: (Transilvania şi Moldova) batăr, (prin Transilvania) magă, maram, pedig, (învechit) barem, săvai, că, cu toate că, măcar că, chiar dacă.  Desica, verb
Sinonime: a elimina apa dintr-un corp, a mumifica, a usca.  Desicare, substantiv
Sinonime: deshidratare, desicație, uscare.  Desicativ, adjectiv
Sinonime: deshidratant, desicant, sicativ.  Desicator, substantiv
Sinonime: dezumidificator, exsicator.  Deşidera, verb
Sinonime: a dezidera, a dori, a jindui, a pofti, a râvni, a voi, a vrea.  Deşiderat, substantiv
Sinonime: deziderat, chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Desigila, verb
Sinonime: a rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat, a despecetlui.  Desigilare, substantiv
Sinonime: desfacere a unui sigiliu, despecetluire, despecetluit.  Desigilat, adjectiv
Sinonime: despecetluit, desfăcut.  Design, substantiv
Sinonime: artă aplicată, concepție de produs, estetică (industrială), stilism.

Design, adjectiv invariabil
Sinonime: elegant, modern.  Designa, verb
Sinonime: a desemna, a indica, a arăta, a numi.  Designație, substantiv
Sinonime: denumire, desemnare, indicare.  Designer, substantiv
Sinonime: arhitect-designer, creator în design, desenator, proiectant, stilist.  Desigur, adverb
Sinonime: sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.  Deşilătură, substantiv
Sinonime: curmătură, şa.  Desilav, adjectiv (învechit)
Sinonime: disilab.  Desime, substantiv
Sinonime: densitate, compact, îndesat; crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş.  Desina, verb
Sinonime: a desena, a designa.  Desinenţă, substantiv
Sinonime: (gramatică) afix, declinație, terminație.  Deşira, verb
Sinonime: a se desface, a se destrăma, (popular) a (se) desfira, a se răsfira; a întinde, a extinde, a împrăștia, a răspândi.  Deșirabil, adjectiv
Sinonime: slab, ușor de rupt.  Deşirare, substantiv
Sinonime: destrămare; prezentare.  Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  Deșirător, adjectiv (învechit)
Sinonime: sfâșietor, (variantă) deșiretor.  Deșirătură, substantiv (popular și depreciativ)
Sinonime: gloabă, mârțoagă.  Desiş, substantiv neutru
Sinonime: arboret, bunget, tufiş; (figurat) îngrămădeală, îmbulzeală, mulţime; crâng, hăţiş, stufăriş, tufăriş, (rar) stuf, tufărie, desime, (regional) hălăciugă, huceag, huci.  Desista, verb
Sinonime: a abandona, a abdica, a renunţa, a se lăsa de, a repudia, a rezilia.  Desistare, substantiv
Sinonime: abandon, abdicare, abținere, desistat, lăsare, renunțare, retragere, (variantă) dezistare.  Desistat, substantiv
Sinonime: abținere, desistare.  

---

Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Barem, adverb
Sinonime: cel puţin, încai, încaltea, măcar, (Transilvania) batăr; (variante) baremi, barim.

Barem, conjuncție
Sinonime: deși.  Bineînţeles, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, fără îndoială, neîndoielnic.  Crăpa, verb
Sinonime: a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.  Cum, interjecție
Sinonime: în ce mod? se poate? adevărat să fie? chiar așa? ce? poftim? cu cât? cu ce preţ?

Cum, conjuncție
Sinonime: precum; deoarece, întrucât; cu toate că, deşi; în măsura în care, pe cât; în timp ce, pe când, îndată ce, în vreme ce.

Cum, adverb
Sinonime: ce, cât.  Da, verb
Sinonime: a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli.

Da, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.  Dar, substantiv neutru
Sinonime: cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare.

Dar, adverb
Sinonime: da, desigur, fireşte.

Dar, adverb interogativ
Sinonime: oare? păi?

Dar, conjuncție
Sinonime: altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.  Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  Dori, verb
Sinonime: a râvni, a năzui, a jindui, a tinde; a aspira, a ahtia, a pofti, a voi, a vrea, (învechit) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftisi, a cere; a ura.  Fireşte, adverb
Sinonime: natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.  Frunzar, substantiv neutru
Sinonime: umbrar, desiş, frunziş; mai.  Hăţiş, substantiv neutru
Sinonime: tufă, desiş, mărăciniş, sihlă, hăţaş.  Întocmai, adverb
Sinonime: exact, la fel, chiar aşa; da, desigur, de acord.  Leasă, substantiv feminin
Sinonime: lojniţă, împletitură, coş; (popular) desiş, mărăciniş, dracilă.  Măcar, adverb
Sinonime: cel puţin, barem; chiar, deşi, oricât.  Natural, adverb
Sinonime: fireşte, desigur, bineînţeles, negreşit, normal.  Neapărat, adverb
Sinonime: absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic.

Neapărat, adjectiv
Sinonime: absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.  Negreşit, adverb
Sinonime: fireşte, neîndoios, neîndoielnic, indubitabil, fără îndoială, fără doar şi poate, desigur, sigur, cu siguranţă, cert, neapărat.  Păi, adverb
Sinonime: desigur, vezi bine!  Păienjeniş, substantiv neutru
Sinonime: desiş, reţea, plasă, împletitură.  Şui (şuie), adjectiv
Sinonime: subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Vrea, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a avea de gând să, a avea voința de a, a cere, a consimți, a dori, a fi de acord, a fi decis să, a fi gata, a fi hotărât, a fi în stare, a intenționa, a întreprinde, a jindui, a permite, a pofti, a pretinde, a primi, a putea, a râvni, a se învoi, a trata, a voi, a-i plăcea, (învechit) a deșidera, (învechit) a iubi, (învechit) a jelui, (învechit) a poftisi, (variantă) a vroi.  Zău, interjecție
Sinonime: pe cinste, serios; desigur, într-adevăr, bineînţeles.  Huci, substantiv masculin (regional)
Sinonime: crâng, darac, dărăcitor, desiş, hățiș, huceag, ragilă, scărmănătoare, stufăriş, stufiș, tufăriş, tufiş.  Densitate (densități), substantiv feminin
Sinonime: desime; compacitate, concentrație, greutate, grosime; (fizică) masă specifică.  Asincron, adjectiv
Sinonime: (tehnică) asincronic, decalat, desincronizat.  Bunget, substantiv
Sinonime: crâng, desiş, hăţiş, piedicuţă, stufăriş, tufăriş, tufiş.  Cert, adverb
Sinonime: desigur, adevărat.  Crâng, substantiv
Sinonime: desiş, prâsnel; ciclu; (crângul cerului) boltă, cer, firmament.  Curmătură, substantiv
Sinonime: secțiune transversală; crestătură, incizie; depresiune, adâncitură în teren, deșelătură, (regional) deşilătură, șa; urmă, adâncitură, dungă; (la plural) durerile nașterii.  Decala, verb
Sinonime: a desincroniza, a inversa, a întârzia, a recula, a retarda.  Declinaţie, substantiv
Sinonime: declinare, desinență, dezinență.  Desenator, substantiv
Sinonime: afișist, artist, caricaturist, designer, grafician, ilustrator, (regional) scriitor.  Desfăcut, adjectiv
Sinonime: despăturit, dezdoit, desfăşurat, deschis, dezlegat, despletit, dezlipit, demontat, destrămat, deşirat, întins, răsfirat, depărtat, crăpat, plesnit, reziliat.  Desfira, verb
Sinonime: a desface, a desfăşura, a destrăma, a deşira.  Deshidratant, adjectiv
Sinonime: desicant, desicativ, sicativ, liofilizant.  Despecetlui, verb
Sinonime: a desigila.  Despecetluire, substantiv
Sinonime: desigilare, despecetluit.  Despecetluit, adjectiv
Sinonime: desigilat.

Despecetluit, substantiv
Sinonime: desigilare, despecetluire.  Despleti, verb
Sinonime: a (se) desface din împletitură; a (se) deșira; a(-și) desface cosițele; (figurat) a se răsfira.  Destrămare, substantiv
Sinonime: deşirare, (rar) dezlânare, dezmembrare.  Dezacorda, verb
Sinonime: a face să se dezacordeze, a (se) discorda, a-și pierde acordul, a (se) desincroniza; a fi în dezacord, a distona.  Dezacordare, substantiv
Sinonime: discordare, desincronizare.  Dezinteresare, substantiv
Sinonime: detaşare, dezinteres, indiferență, lipsă de interes, nepăsare, (învechit) desinteresare, (învechit) despăgubire.  Deznodat, adjectiv
Sinonime: dezlegat, desfăcut; (figurat) înalt și slab, deșirat; (figurat) lipsit de concizie, fără șir, dezlânat; prolix.  Dezosat, adjectiv
Sinonime: fără os, flasc, deșirat, dezmembrat, scheletic.  Estetică, substantiv
Sinonime: plastică, design, stilism.  Evident, adverb
Sinonime: fără îndoială, desigur, clar, limpede, (regional, învechit) acurat.