Descaladare, substantiv
Sinonime:
diminuare, reducere.
Descâlci, verb
Sinonime:
a descurca, a lămuri, a limpezi, a elucida, a clarifica, a desluşi, a explica, a preciza.
Descâlcire, substantiv
Sinonime:
clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare.
Descăleca, verb
Sinonime:
a descălica, a veni jos, a se lăsa jos, a coborî, a se da jos de pe cal, (învechit) a pedestri; a face un popas, a poposi; a întemeia o țară.
Descălecare, substantiv
Sinonime:
coborâre de pe cal; (istorie) (învechit) aşezământ, descălecat, descălecătoare.
Descălecat, substantiv
Sinonime:
descălecare, descălicat; întemeiere, colonizare.
Descălecătoare, substantiv
Sinonime:
descălecare, descălicătoare.
Descălecător, substantiv
Sinonime:
întemeietor, descălicător.
Descălecătură, substantiv
Sinonime:
descălecare, întemeiere.
Descălica, verb
Sinonime:
a descăleca.
Descălicare, substantiv
Sinonime:
descălecare.
Descălicat, substantiv
Sinonime:
descălecat.
Descalifica, verb
Sinonime:
a dezonora, a înjosi; a detrona, a retrograda, a declasa.
Descalificare, substantiv
Sinonime:
devaluare, dezonorare, discredit, eliminare, excludere, (variantă) discalificare.
Descalificator, adjectiv
Sinonime:
dezonorant, exclusiv, (învechit) dezonorator.
Descălţa, verb
Sinonime:
a scoate, a trage, (regional) a desculţa.
Descălțare, substantiv
Sinonime:
descălțat, scoatere, tragere, (regional) desculțare.
Descălţat, adjectiv
Sinonime:
desculţ, cu picioarele goale. Descălţat, substantiv
Sinonime:
descălţare.
Descânta, verb
Sinonime:
a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.
Descântat, substantiv
Sinonime:
farmec, magie, vrajă.
Descântătoare, substantiv
Sinonime:
vrăjitoare.
Descântător, substantiv
Sinonime:
vrăjitor.
Descântătură, substantiv
Sinonime:
descântare, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Descântec, substantiv
Sinonime:
farmec, vrajă, descântătură.
Descăpăţâna, verb
Sinonime:
a decapita, a tăia capul.
Descăpățânare, substantiv (învechit)
Sinonime:
decapitare, decapitat, ghilotinare, (învechit) decapitație, (variantă) descăpăținare.
Descăpăținare, substantiv (învechit)
Sinonime:
decapitare, (învechit) descăpățânare.
Descărca, verb
Sinonime:
a scăpa de, a se uşura; a se dezlănţui, a se revărsa, a deşerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvânta, (învechit şi regional) a scurge, (prin vestul Munteniei) a sicni; a trage, (învechit şi popular) a slobozi.
Descărcare, substantiv
Sinonime:
descărcat, deşertare, deşertat, golire, golit; tragere, (învechit şi popular) slobozire.
Descărcat, substantiv
Sinonime:
descărcare, deșertare, golire, vidare.
Descărcător, adjectiv
Sinonime:
degrevant, despovărător, justificativ, ușurător.
Descărcător, substantiv
Sinonime:
docher, hamal, porter.
Descărcătură, substantiv
Sinonime:
descărcare, împuşcătură.
Descărna, verb
Sinonime:
a slăbi, a fi foarte slab, a se usca; a curăța de carne, a cărnosi, a şerui, (regional) a cărnui; a se scofâlci.
Descărnare, substantiv
Sinonime:
cărnosire, şeruire, (regional) cărnuire; scofâlcire.
Descărnat, adjectiv
Sinonime:
foarte slab, numai piele și oase; scofâlcit.
Descătuşa, verb
Sinonime:
a elibera, a dezrobi, a slobozi, a (se) emancipa; a (se) desfereca.
Descătuşare, substantiv
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipaţie, liberare.
Descătuşat, adjectiv
Sinonime:
desferecat; eliberat, liber, dezrobit.
Descăuna, verb
Sinonime:
a desărcina.
Descăunare, substantiv
Sinonime:
desărcinare, eliberare, scoatere.
Descăzut, substantiv
Sinonime:
(matematică) (învechit) minuend, substras.
Boscoană, substantiv feminin (regional) Sinonime:
farmec, făcătură, vrajă, vrăjitorie, magie, descântec, (popular) bolmoajă.
Boscorodeală, substantiv feminin
Sinonime:
bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, vrajă, (popular) descântare, (regional) șondoroială, (regional) șondoroit.
Decapita, verb
Sinonime:
a tăia capul, a ucide, a distruge, a nimici, (învechit) a descăpăţâna, a scurta.
Desfereca, verb Sinonime:
a descătuşa, a elibera, a da drumul.
Deșerta, verb
Sinonime:
a goli, a scoate, a elimina, a descărca.
Dezrobi, verb
Sinonime:
a da libertate, a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (învechit şi popular) a (se) mântui, (popular) a (se) slobozi, (învechit) a (se) volnici, (figurat) a (se) descătuşa.
Discredita, verb
Sinonime:
a compromite, a descalifica, a defăima, a ponegri, a calomnia.
Elibera, verb
Sinonime:
a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.
Eliberat (eliberată), adjectiv Sinonime:
independent, emancipat, dezrobit, descătuşat, liber; scăpat, salvat, izbăvit.
Elucida, verb
Sinonime:
a clarifica, a descurca, a desluşi, a explica, a lămuri, a limpezi, a preciza, a rezolva, (figurat) a descâlci, (figurat) a lumina, (învechit) a pliroforisi, (învechit) a răspica, (învechit) a sfeti.
Emancipa, verb Sinonime:
a (se) elibera, a (se) dezrobi, a descătuşa, a slobozi.
Emancipare, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipat, emancipație, independență, liberare, manumisiune, (figurat) descătușare, (figurat) evadare, (figurat) ieșire de sub dominație, (învechit si popular) mântuire, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) desrobire, (învechit) slobozie, (învechit) volnicire, (popular) slobozire.
Fapt, substantiv neutru
Sinonime:
întâmplare, eveniment, acţiune, faptă, act, caz, fenomen; (popular) vrajă, farmec, descântec, magie, scarlatină, vrăjitorie.
Farmec, substantiv neutru
Sinonime:
vrajă, descântec, magie, fermecătorie, fermecătură, frumuseţe, graţie, armonie, desfătare, plăcere, încântare, fascinaţie, captivare, atracţie, (figurat) poezie, drăgălăşenie, haz, (familiar) chichirez; (figurat) savoare, sevă, suculenţă.
Făcut, substantiv neutru
Sinonime:
farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.
Fermecătură, substantiv feminin
Sinonime:
fermecătorie, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Goli, verb
Sinonime:
a descărca, a despuia, a deşerta, a dezbrăca, a dezgoli, a evacua, a jefui, a prăda, a rămâne gol, a seca, a secătui, a vărsa, (astăzi rar) a slei; (familiar) a evacua fecalele, a urina.
Independent (independentă), adjectiv Sinonime:
autonom, neatârnat, liber, eliberat, descătuşat, dezrobit, emancipat, de sine-stătător.
Lepăda, verb
Sinonime:
a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.
Meni, verb Sinonime:
a destina, a sorti, a hotărî, a stabili, a hărăzi, a predestina, a ursi; a descânta, a vrăji.
Plată, substantiv feminin Sinonime:
achitare, solvenţă, descărcare; remuneraţie, retribuţie, leafă, salariu, îndemnizație; taxă, tarif, cost.
Scoate, verb Sinonime:
a extrage, a elimina, a smulge, a extirpa; a da afară, a izgoni, a alunga, a goni, a destitui; a scăpa, a salva, a elibera, a degaja, a lăsa liber; a se dezbrăca, a se descălţa; a dobândi, a obţine, a câştiga; a tipări, a edita, a publica, a da la iveală; a crea, a elabora, a inventa, a da naştere, a produce.
Scofâlci, verb Sinonime:
a se descărna, a slăbi, a se sfriji; (figurat) a se deforma, a se încovoia, a se turti, a se coşcovi, a se scoroji.
Soroci, verb Sinonime:
a hotărî, a fixa, a stabili, a decide; a ursi, a descânta, a meni.
Trage, verb Sinonime:
a smulge, a scoate, a extrage; a duce, a târî, a mişca; a poposi, a se opri, a se instala, a se caza; a tinde, a aspira, a se îndrepta; a îndura, a pătimi, a suporta; a sorbi, a înghiţi, a bea; a trasa, a marca, a desena, a contura; a ţinti, a descărca arma; a sufla, a bate vântul.
Uscățiv (uscățivă), adjectiv
Sinonime:
cocârlos, costeliv, descărnat, firav, jigărit, macru, osos, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sărăcăcios, sfrijit, slab, slăbănog, slăbit, tras, uscat, (figurat) lemnos, (figurat) supt, (învechit și regional) mârșav, (învechit și regional) rău, (învechit și regional) sec, (învechit și regional) secățiu, (învechit și regional) secățiv, (învechit și regional) slăbicios, (învechit) mișel, (Moldova și Transilvania) pogârjit, (popular) pierit, (rar) slăbănogit, (rar) uscăcios, (regional) calicuț, (regional) coțac, (regional) hition, (regional) mârcav, (regional) mârceav, (regional) mârced, (regional) ogârjit, (regional) pârțigăit, (regional) râceat, (regional) sfârcior, (regional) sfârciov, (regional) șugăros, (regional) țingar, (regional) uscățiu, (regional) zâmbrit, (regional) zgurav.
Uşura, verb
Sinonime:
a alina, a ceda, a descărca, a deveni mai ușor, a elibera, a face mai lesne de realizat, a face să se ușureze, a facilita, a favoriza, a feri prin scutire, a înlesni, a potoli, a salva, a scădea din greutate, a scăpa de o povară, a scuti, a slăbi, a (se) despovăra, a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce; a defeca, a se pișa, a se uda, a urina, a-și face nevoile.
Uşurat (uşurată), adjectiv
Sinonime:
descărcat, despovărat, micşorat, redus, scăzut; (figurat) fără grijă, împăcat, liniștit, mulţumit, scăpat de o grijă.
Vrajă, substantiv feminin Sinonime:
farmece, vrăjitorie, descântec; farmec, încântare, desfătare.
Tir, substantiv neutru
Sinonime:
lovitură, descărcare, foc, rafală; (sport) șut.
Debarcare (debarcări), substantiv feminin
Sinonime:
descărcare, descindere, coborâre; demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.
Așezământ,
Sinonime:
acord, aranjament, astâmpăr, așezare, așezătură, calm, combinație, contract, convenție, dispoziție, fundație, hotărâre, instituție (publică), întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, orânduială, orânduire, ordin, organizare, pace, pact, poruncă, poziție, rânduială, repaus, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate, (desuet) stabiliment, (învechit) amplasament, (învechit) colonizare, (învechit) descălecare, (învechit) stare de odihnă, (învechit) tocmeală, (învechit) tranzacție politică, (regional) așezălaș.
Cărnosi, verb
Sinonime:
a descărna. Cârnosi, verb
Sinonime:
a ciopârţi, a sfârteca, a sfâşia.
Cărnosire, substantiv
Sinonime:
descărnare.
Cărnui, verb
Sinonime:
a cărnosi, a descărna, a şerui.
Cărnuire, substantiv
Sinonime:
cărnosire, descărnare, şeruire.
Clarificare, substantiv
Sinonime:
clarificație, deslușire, dezlegare, dumerire, edificare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluţionare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (învechit) curățare, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare.
Decapitat, adjectiv
Sinonime:
ghilotinat, (învechit) descăpățânat, scurtat.
Debura, verb
Sinonime:
a scăpa de, a curăți, a descărca, a decongestiona, a dezobstrua.
Desărcina, verb
Sinonime:
a descăuna, a elibera, a scoate.
Desărcinare, substantiv
Sinonime:
descăunare, eliberare, scoatere.
Desculţ, adjectiv
Sinonime:
cu picioarele goale, descălţat, (regional) desculţat.
Desculţa, verb
Sinonime:
a (se) descălța, a scoate, a trage.
Desculţat, adjectiv
Sinonime:
cu picioarele goale, descălţat, desculţ.
Desferecat, adjectiv
Sinonime:
descătuşat, fără cătușe, desfăcut din cătușe, desfăcut din fiare, desfăcut din lanțuri. Desferecat, substantiv
Sinonime:
desferecare.
Desluşire, substantiv
Sinonime:
explicație, distingere, lămurire, claritate, descâlcire.
Deşertare, substantiv
Sinonime:
descărcare, golire, deșertat.
Deşertat, substantiv
Sinonime:
descărcare, golire. Deşertat, adjectiv
Sinonime:
golit, descărcat.
Download, substantiv
Sinonime:
transfer de date, descărcare de date.
Dezonora, verb
Sinonime:
a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (figurat) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (regional, figurat) a pricăji, a înjosi, a (se) descalifica.
Dezrobire, substantiv
Sinonime:
eliberare, emancipare, emancipaţie, liberare, (învechit şi popular) mântuire, (popular) slobozire, (învechit şi regional) slobozenie, (învechit) slobozie, (figurat) descătuşare.
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime:
doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.
Eliberare, substantiv
Sinonime:
liberare, salvare, scăpare, scoatere, (învechit şi popular) slobozire, (popular) mântuire, (învechit) scăpătură, dezrobire, ieşire, desfacere, desărcinare, descăunare, deblocare, evacuare.
Elucidare, substantiv
Sinonime:
clarificare, deslușire, dezlegare, elucidat, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (învechit) elucidație, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare.
Vidaj, substantiv
Sinonime:
aducere la starea iniţială, aducere la zero, curățare, descărcare, golire, resetare.
Farmazonie, substantiv
Sinonime:
descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Făcătură, substantiv
Sinonime:
boscoană, cabală, descântec, farmec, făcut, fermecătorie, magie, vrajă, vrăjitorie; plastografie, fals în acte.
Fermecătorie, substantiv
Sinonime:
fermecătură, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Emacia, verb
Sinonime:
a slăbi foarte tare, a slăbi peste măsură; a se descărna, a se usca.
Exempție, substantiv
Sinonime:
degrevare, descărcare de sarcină, dispensă, exempțiune, exonerație, franchiză, franciză, imunitate, privilegiu.
Tragere, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.
Livrare, substantiv
Sinonime:
arivaj, descărcare, furnizare, predare, procurare.
Golire, substantiv
Sinonime:
descărcare, despuiere, deșertare, dezbrăcare, dezgolire, evacuare.
Golit (golită), adjectiv
Sinonime:
descărcat, evacuat, gol, jefuit.
Golit, substantiv
Sinonime:
descărcare, dezbrăcare, golire.
Solomonărie, substantiv
Sinonime:
descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Manutanță, substantiv
Sinonime:
ambalare, deplasare, descărcare, împachetare, încărcare, livrare, manipulație, manutențiune, ridicare, transport; brutărie, intendență.
Manutențiune, substantiv
Sinonime:
ambalare, deplasare, descărcare, împachetare, încărcare, livrare, manipulație, manutanță, ridicare, transport; administrare, administrație, gestiune.
Pohibi, verb
Sinonime:
(regional) a descânta, a face farmece, a fermeca, a meni, a pretexta, a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeți, a proroci, a ursi, a vesti, a vrăji.
Năprătitură, substantiv
Sinonime:
descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Vrăjitor, substantiv
Sinonime:
alchimist, aruspice, astrolog, augur, cartomancian, chiromant, clarvăzător, divinator, exorcist, fachir, fetișist, invocator, mag, magician, medium, necromant, preot, profet, șaman, șarlatan, taumaturg, vaticinator, vindecător, vizionar, (învechit) vâlfă; (popular) descântător, fermecător, vraci; (regional) farmazon, (Transilvania) șișcoi.
Eliminațiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) aneantizare, anulare, carnagiu, carnaj, curățare, descalificare, destrucție, destrucțiune, distrugere, eliminare, eliminație, evacuare, evacuație, evacuațiune, evicție, evicțiune, evingere, excludere, excluziune, excomunicare, excomunicație, excomunicațiune, excreție, excrețiune, exmatriculare, expulsie, expulsiune, exterminare, exterminație, exterminațiune, genocid, îndepărtare, înlăturare, lichidare, lichidație, lichidațiune, nimicire, radiațiune, radiere, rescisiune, rescizie, resciziune, revocare, revocație, revocațiune, reziliare, reziliere, supresiune, suprimare, ștergere.
Porter, substantiv
Sinonime:
cărător, coolie, descărcător, docher, hamal, sherpa, șerpaș; (învechit) bere neagră.
Sicni, verb
Sinonime:
(regional) a descărca, a deșerta, a goli, a seca.
Minuend, substantiv
Sinonime:
(învechit) descăzut.
Râvnitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aspirație, descântec, dor, dorință, farmec, magie, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis, vrajă, vrăjitorie.
Defula, verb
Sinonime:
a decompensa, a se decomplexa, a se elibera, a-și da drumul, (familiar) a-și descărca sufletul.
Defulare, substantiv
Sinonime:
abreacție, catharsis, defulat, descărcare, eliberare.
Liberare, substantiv (popular)
Sinonime:
achitare, catharsis, deblocare, decolonizare, degajare, delivrență, demobilizare, descărcare, desfacere, dezrobire, eliberare, emancipare, evacuare, ieșire, lăsare la vatră, manumisiune, redempțiune, vacantare, (învechit) liberație, (învechit) liberațiune.
Vida, verb
Sinonime:
a aneantiza, a descărca, a deşerta, a face vid, a goli, a lipsi complet de aer.
Descurcare, substantiv
Sinonime:
debruiere, descâlcire, descurcat, lămurire, soluționare.
Descurcat, adjectiv
Sinonime:
debruiat, descâlcit, găsit, lămurit, soluționat. Descurcat, substantiv
Sinonime:
descurcare.
Afumare, substantiv
Sinonime:
acoperire cu un strat de fum, afumat, afumătură, descântare (cu fum), expunere la fum, înnegrire (de fum), (popular și familiar) îmbătare, (tehnică) întunecare.
Debalasta, verb
Sinonime:
a delesta, a descărca o navă de balast.
Discalificare, substantiv
Sinonime:
descalificare.
Discalifica, verb
Sinonime:
a descalifica.
Scoatere, substantiv
Sinonime:
ablațiune, anulare, concediere, curățare, demitere, desărcinare, descălțare, descălțat, descăunare, desfacere, desprindere, destituire, dezbrăcare, dezgropare, editare, eliberare, eliminare, excludere, exereză, exploatare, extirpare, extracție, extragere, imprimare, imprimat, încasare, îndepărtare, înlăturare, liberare, obținere, publicare, realizare, salvare, scăpare, scos, smulgere, suprimare, ștergere, tăiere, tipărire, tipărit, tragere, (familiar) dezechipare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (învechit și popular) slobozire, (învechit) publicarisire, (învechit) publicație, (învechit) publicitate, (învechit) scăpătură, (învechit) tipărie, (popular) mântuire.
Vition, adjectiv (regional)
Sinonime:
descărnat, neputincios, plăpând, slab, slăbănog, (variantă) gitioan, (variantă) hition.
Discarnat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
descărnat.
Decapitare, substantiv
Sinonime:
decapitat, decolare, execuție capitală, ghilotinare, (învechit) decapitație, (învechit) decapitațiune, (învechit) descăpățânare.
Şerui, verb
Sinonime:
a cărnosi, a curăța de resturile de carne, a descărna, (regional) a cărnui; (învechit) a desena, a înfățișa în scris, a picta, a reprezenta, a zugrăvi.
Precizare, substantiv
Sinonime:
clarificare, consemnare, conturare, definire, delimitare, deslușire, determinare, dezlegare, elucidare, evidențiere, explicare, explicație, fixare, hotărâre, indicare, indicație, înregistrare, însemnare, lămurire, limpezire, menționare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, prescripție, prevedere, profilare, proiectare, punere, reliefare, rezolvare, soluție, soluționare, specificare, specificație, stabilire, statornicire, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (grecism învechit) prohdiorihmos, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (învechit) scriptură.
Docher, substantiv
Sinonime:
arimor, descărcător, hamal, porter, stivuitor.
Dezonorabil, adjectiv
Sinonime:
descalificator, dezonorant, discreditabil.
Culbutare, substantiv
Sinonime:
culbutat, descărcare.
Cazarmagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
veteran, (ironic) militar necioplit, (învechit și popular) deșcă.
Descurcătură, substantiv
Sinonime:
(lucru descurcat) descâlcitură.
Tigăroi, substantiv (regional)
Sinonime:
(depreciativ; în descântec) om de nimic.
