Dara, substantiv feminin
Sinonime:
tas, tară, cusur, hibă. Dâră, substantiv
Sinonime:
dungă, linie, urmă, (regional) şarampoi, (rar, figurat) brazdă; rază.
Dărab, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
bucată, parte, fragment, crâmpei, fracţiune, frântură, porţiune, secţiune, tranşă.
Daraban, substantiv
Sinonime:
dorobanţ; (argou) gardian.
Darabană, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
tobă, roată.
Dărăbi, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița, a fragmenta, a îmbucătăți, a îmbucăți, a rupe.
Darac, substantiv neutru
Sinonime:
ragilă, becelă, dărăcitor, scărmănătoare. (regional) pieptene, (Transilvania şi Banat) drâglu, (Transilvania) hecelă, huci, cardă.
Dărăceală, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăcire, dărăcit, dărăcitură; (figurat) bătaie, ceartă.
Dărăci, verb
Sinonime:
a scărmăna, a pieptăna, a carda, (Oltenia, Banat şi Transilvania) a drâgla, (Transilvania) a hecela.
Dărăcire, substantiv
Sinonime:
cardare, dărăceală, dărăcit, pieptănare, scărmănare, (figurat) certare.
Dărăcit, adjectiv
Sinonime:
pieptănat, scărmănat, cardat. Dărăcit, substantiv
Sinonime:
dărăcire.
Dărăcitor, substantiv
Sinonime:
darac.
Dărăcitură, substantiv
Sinonime:
material textil dărăcit, (regional) dărăceală.
Dârâi, verb
Sinonime:
a zgâria.
Dârâire, substantiv (regional)
Sinonime:
zgâriere, (regional) zgrăbălare.
Dărâma, verb
Sinonime:
a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.
Dărâmare, substantiv
Sinonime:
demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.
Dărâmat, adjectiv
Sinonime:
demolat, dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit. Dărâmat, substantiv
Sinonime:
prăbuşire, surpare.
Dărâmător, substantiv
Sinonime:
demolator.
Dărâmătură, substantiv feminin Sinonime:
surpătură, mină.
Darâmbete, substantiv (regional)
Sinonime:
copil (mic și neastâmpărat), (variantă) dărâmbete.
Darămite, conjuncție
Sinonime:
dar, dar încă, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum.
Dărăpăna, verb
Sinonime:
a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.
Dărăpănare, substantiv
Sinonime:
ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime:
baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.
Dârâște, substantiv (regional)
Sinonime:
brazdă.
Dărăteca, verb
Sinonime:
a deretica.
Daraveră, substantiv feminin Sinonime:
bucluc, încurcătură, păţanie, necaz, belea, proces; treburi, interese, afaceri; negustorie.
Belea, substantiv feminin Sinonime:
problemă, necaz, supărare, neplăcere, încurcătură, complicaţie, daraveră, dăndănaie, păţanie, pacoste, bucluc; sarcină, povară, greutate, şicană.
Brazdă, substantiv feminin Sinonime:
polog; răzor, arătură, (popular) brăzdătură; (figurat) urmă, dâră, făgaş, pârtie; zbârcitură, încreţitură, cută, îndoitură, crestătură; rid. Brăzda, verb Sinonime:
a ara, a face făgaş, a face brazde; a se zbârci, a se cuta, a se rida.
Bucluc, substantiv neutru Sinonime:
neajuns, belea, încurcătură, necaz, daraveră, dandana, dănănaie; ceartă, conflict, neînţelegere, discordie, dispută, dezacord.
Carda, verb Sinonime:
a dărăci, a scărmăna. Cardă, substantiv
Sinonime:
darac.
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Dar, substantiv neutru Sinonime:
cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare. Dar, adverb
Sinonime:
da, desigur, fireşte. Dar, adverb interogativ
Sinonime:
oare? păi? Dar, conjuncție
Sinonime:
altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.
Doborî, verb
Sinonime:
a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.
Dungă, substantiv feminin
Sinonime:
cută, încreţitură, muchie; latură, margine, coastă; fâşie, dâră, striație, linie, vargă, (popular) vârstă, (regional) şar, (prin Banat şi Transilvania) şargă, (Moldova şi Bucovina) vârcă, (Transilvania şi Banat) ştraif, nervură, striaţie, vână, rază, rid. Dunga, verb
Sinonime:
a tărca, a vărga, (popular) a învârsta, (regional) a vârsta.
Fascicul, substantiv neutru
Sinonime:
fascicol, mănunchi, grup, snop, (rar) sul; dâră, dungă, fâşie, rază, trâmbă, (figurat) sprânceană.
Hai, interjecție Sinonime:
haide. Hâi, verb
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a deveni strâmb, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) nărui, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) strâmba, a (se) surpa.
Halcă, substantiv feminin Sinonime:
bucată, hartan, dărab; codru; despicătură, parte.
Hardughie, substantiv feminin Sinonime:
dărăpănătură, şandrama, baracă.
Hodorogeală, substantiv feminin
Sinonime:
dărăpănare, dărăpăneală, decrepitudine, hârbuire, hodorogitură, ramoleală, vacarm, vuiet, zarvă, zdrăngănit, zgomot, (figurat) flecărire, (figurat) trăncăneală.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Hrentui, verb Sinonime:
a se strica, a se hodorogi, a se dărăpăna, a se hârbui.
Măcina, verb
Sinonime:
a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.
Nărui, verb Sinonime:
a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.
Necum, adverb
Sinonime:
cu atât mai puţin, defel, deloc, în nici un chip, nicicum, nicidecum. Necum, conjuncție
Sinonime:
cu atât mai mult, cu atât mai puțin, dar încă, dar, darămite.
Nemulțumire, substantiv feminin
Sinonime:
belea, bucluc, contrarietate, dandana, decepție, frustrare, frustrație, inconvenient, ingratitudine, insatisfacție, iritare, iritație, încurcătură, întristare, mâhnire, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, neplăcere, nerecunoștință, nesatisfacție, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (Banat, Maramureș și Bucovina) bedă, (învechit și popular) poznă, (învechit și popular) răutate, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) nagodă, (învechit și regional) scârbă, (învechit) neodihnă, (învechit) neodihnire, (învechit) nesosință, (învechit) nevoință, (învechit) paraponiseală, (învechit) patimă, (învechit) pricinuire, (învechit) satara, (învechit) stenahorie, (învechit, regional și familiar) parapon, (Moldova) chichion, (Oltenia și Banat) cotoarbă, (Oltenia, Banat și Transilvania) dabilă, (popular) alagea, (popular) daraveră, (popular) păcat, (popular) ponos, (popular) potcă, (popular) poticală, (popular) zăduf, (prin Moldova) bacală, (regional) dănănaie, (regional) încurcală, (regional) năzbâcă, (regional) năzdrăvănie, (regional) nemulțămire, (regional) păcostenie, (regional) șugă, (regional) șugubină, (regional) toroapă, (Transilvania) bai.
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Paragină, substantiv feminin Sinonime:
ruină, dărăpănătură, hardughie.
Părăgini, verb Sinonime:
(reflexiv) a se dărăpăna, a se ruina, a se strica, a se distruge, a se sălbătici.
Părăsit (părăsită), adjectiv Sinonime:
abandonat, lăsat; nepopulat, nelocuit, sălbatic, părăginit, dărăpănat, ruinat.
Pica, verb Sinonime:
a cădea, a se prăbuşi, a se răsturna, a se prăvăli, a se dărâma, a se nărui, a se surpa, a se aşterne; a picura, a se prelinge, a se scurge; a se ivi, a apărea, a sosi. Pică, substantiv feminin Sinonime:
ciudă, necaz, pizmă, ranchiună, resentiment, pornire, duşmănie, vrăjmăşie. Pica, substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) alotriofagie.
Pieptăna, verb Sinonime:
a dărăci, a scărmăna; (figurat) a cizela, a stiliza; (familiar) a bate, a snopi.
Prăbuşi, verb Sinonime:
a se prăvăli, a se nărui, a cădea, a se surpa, a se dărâma, a se rostogoli.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Prăbuşit (prăbușită), adjectiv Sinonime:
căzut, năruit, surpat, dărâmat; (figurat) descurajat, deznădăjduit.
Prăvăli, verb Sinonime:
a doborî, a trânti, a culca; (reflexiv) a se rostogoli, a se duce de-a rostogolul, a se duce de-a dura, a se precipita, a aluneca, a se prăbuşi, a se nărui, a se dărâma, a se surpa, a se răsturna, a cădea; (figurat) a înfrânge, a răpune, a învinge, a îngenunchea.
Putregăit (putregăită), adjectiv Sinonime:
putrezit, putred, ros, distrus; ruinat, dărăpănat.
Putrezi, verb Sinonime:
a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.
Ragilă, substantiv feminin Sinonime:
darac, zgardă.
Rovină, substantiv feminin Sinonime:
groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Sapă, substantiv feminin Sinonime:
săpat, prăşit; crupă. Săpa, verb Sinonime:
(figurat) a întipări, a imprima; a roade, a măcina, a ruina, a dărâma, a nimici; (figurat) a unelti, a urzi, a submina, a defăima, a compromite.
Scărmăna, verb Sinonime:
a dărăci; (figurat) a cerceta, a lua la rost, a freca, a bate, a snopi.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Submina, verb
Sinonime:
a ataca, a compromite, a dărâma, a lovi, a periclita, a sabota, a săpa, a slăbi, a suplanta, a surpa, a zădărnici, (figurat) a măcina, (figurat) a roade, (figurat) a torpila, (rar) a mina „pe dedesubt”.
Surpa, verb Sinonime:
a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.
Surpătură, substantiv feminin Sinonime:
ruină, dărâmătură; (popular) hernie.
Șandrama, substantiv feminin
Sinonime:
baracă, colibă, dărăpănătură, șopron, vechitură, (regional) sărăcăcitură.
Tobă, substantiv feminin Sinonime:
darabană, tâmpină; caro.
Treabă, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, ocupaţie, activitate, preocupare; muncă, lucru, ispravă, faptă; chestiune, problemă, afacere, daravelă.
Vană, substantiv feminin Sinonime:
cadă. Vâna, verb Sinonime:
a ucide, a suprima, a împuşca, a prinde; (figurat) a urmări, a hăitui, a pândi. Vână, substantiv feminin Sinonime:
vas sanguin; (popular) fibră musculară, muşchi, tendon; şuvoi, curentul apei, şiroi, dâră; (la frunze) nervură.
Huci, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
crâng, darac, dărăcitor, desiş, hățiș, huceag, ragilă, scărmănătoare, stufăriş, stufiș, tufăriş, tufiş.
Îmburda, verb (regional)
Sinonime:
a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Cardare, substantiv
Sinonime:
dărăcire.
Cardat, adjectiv
Sinonime:
dărăcit.
Surpare, substantiv
Sinonime:
prăbuşire, scufundare; (geologie) surpătură; dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Demolare, substantiv
Sinonime:
dărâmare, demolat, (figurat) distrugere, (învechit) demolațiune, (învechit) demolire, (învechit) demolițiune.
Demolițiune, substantiv
Sinonime:
demolare, dărâmare, destrucție, destrucțiune, ruinare.
Demolat, adjectiv
Sinonime:
dărâmat, ruinat; (figurat) obosit. Demolat, substantiv
Sinonime:
demolare, (figurat) distrugere.
Devastator, adjectiv
Sinonime:
bântuitor, destructor, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pârjolitor, pustiitor, ruinător, vandalic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Distrugător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător. Distrugător, substantiv
Sinonime:
(marină) contratorpilor; vandal, barbar.
Doborâre, substantiv
Sinonime:
culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, aruncare, azvârlire.
Dorobanț, substantiv
Sinonime:
(istorie) căciular, curcan, curcănar, daraban, darabant, dărăban, dărăbanț.
Dorovăi, verb
Sinonime:
a epuiza, a obosi, a uza, a dărăpăna, a degrada, a măcina, a părăgini, a ruina, a strica.
Drâgla, verb
Sinonime:
a dărăci, a părui, a pieptăna, a scărmăna. Drâglă, substantiv
Sinonime:
gloabă, mârţoagă.
Drâglu, substantiv
Sinonime:
cociorvă, darac, dărăcitor, scărmănătoare; (Transilvania) vătrai.
Drâglat, substantiv
Sinonime:
scărmănare, dărăcit.
Picare, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, (familiar) chix.
Tamburină, substantiv
Sinonime:
dairea, darabuka, tam-tam, tambur, tamburin. Tamburina, verb
Sinonime:
a bate (cu degetele) ușor și ritmic (în ceva), a pianota, a tambura.
Hac, substantiv
Sinonime:
leafă, răsplată, remunerație, retribuție, salariu; (regional, mai ales la plural) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele; (regional) asemănare, chip, modru, pereche, putință.
Hului, verb
Sinonime:
a se dărâma, a se hurui, a se nărui, a se surpa.
Hecela, verb
Sinonime:
a dărăci, a pieptăna, a scărmăna. Hecelă, substantiv
Sinonime:
darac, dărăcitor, scărmănătoare, (variantă) hehelă.
Hâit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, dărăpănat, dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat, (variantă) hăit.
Netocma, conjuncție (învechit)
Sinonime:
chiar dacă, cu atât mai mult (sau mai puțin), cu toate că, darămite.
Părăduit, adjectiv
Sinonime:
cheltuit, dărăpănat, degradat, distrus, irosit, măcinat, părăginit, prăpădit, risipit, ruinat, stricat.
Părădui, verb
Sinonime:
a arunca, a azvârli, a cheltui, a deveni șubred, a distruge averi, a face să se părăduiască, a fi folosit în mod nechibzuit, a fi gata să se dărâme, a (se) irosi, a împrăştia, a măcina, a risipi, a zvârli, a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) părăgini, a (se) prăpădi, a (se) ruina, a (se) strica, a (se) șubrezi.
Părăginire, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, paragină, ruinare.
Părăginit, adjectiv
Sinonime:
dărăpănat, degradat, neîngrijit, ruinat, sălbăticit, (regional) părăginos.
Coșmelie, substantiv
Sinonime:
(regional) casă mică și dărăpănată, (variantă) cușmelie.
Poligni, verb
Sinonime:
a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Pieptănare, substantiv
Sinonime:
cizelare, dărăcire, pieptănat, pieptănătură, stilizare, ţesălare, ţesălat.
Răntuit, adjectiv
Sinonime:
dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat.
Răntuna, verb
Sinonime:
(învechit) a arunca, a azvârli, a coti, a culca, a dărâma, a doborî, a înlătura, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a rănturna, a răsturna, a trânti.
Oborî, verb
Sinonime:
(regional) a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a omorî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Prăbuşeală, substantiv
Sinonime:
cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat.
Prăvălire, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, decădere, doborâre, năruire, prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit, surpare.
Nemite, conjuncție
Sinonime:
cu atât mai puțin, dar, darămite, necum.
Tambur, substantiv
Sinonime:
baterie, darabană, darabuka, paucă, tamburină, tam-tam, timpan, tobă; tamburinar, (ieșit din uz) toboşar, (tambur-major) plutonier.
Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.
Huchium, substantiv (regional)
Sinonime:
bucată, darab, halcă.
Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Paucă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
timpan, tobă, (învechit) darabană, (învechit) tarabană, (învechit) tâmpină.
Prăbuşitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (învechit) surpare, (regional) ruinătură.
Lungire, substantiv
Sinonime:
culcare, culcat, dărâmare, diluare, doborâre, întindere, prăbușire, prăvălire, prelungire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, (lingvistică) hifen.
Măcinat, adjectiv
Sinonime:
dărăpănat, degradat, mâncat, părăginit, prăpădit, ros, ruinat, săpat, stricat, (regional și familiar) părăduit, (regional) răntuit. Măcinat, substantiv
Sinonime:
măcinare, măcinătură, măciniș.
Măcinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, măcinat, măcinătură, măciniș, părăginire, roadere, ruinare, săpare, săpat, stricare.
Moloz, substantiv
Sinonime:
mortar, piatră spartă, tencuială; (la plural) dărâmături, sfărâmături, spărturi; (popular) golomoz, (variantă) moluz.
Hodorogi, verb
Sinonime:
a face zgomot (mare) în mers, a flecări, a hurui, a îndruga, a pălăvrăgi, a răguşi, a se dărăpăna, a se degrada, a se deteriora, a se hârbui, a se învechi, a se ramoli, a se strica, a se șubrezi, a se uza, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, a zgâlţâi.
Năruitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruială, paragină, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, ruină, surpare, surpătură, teren năruit, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) nărăitură, (regional) ruinătură.
Plumbi, verb (învechit)
Sinonime:
a dărâma, a plumbui, a prăbuși, a sigila.
Huruială, substantiv
Sinonime:
dărâmare, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruire, huruit, huruitură, urluială, (Moldova) durduit, (regional) durăt, (regional) hurduitură.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
