Cuveni, verb
Sinonime:
a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.
Cuvenință, substantiv (învechit)
Sinonime:
conveniență, cuviință.
Cuvenit, adjectiv
Sinonime:
nimerit, trebuincios, datorit, meritat.
Aparţine, verb Sinonime:
a ţine de (ceva, cineva), a fi al cuiva, a se cuveni cuiva.
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Datorit (datorită), adjectiv Sinonime:
cuvenit; provenit, cauzat, pricinuit.
Necesar (necesară), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, de trebuință, esențial, folositor, indispensabil, minimum, neapărat, nedispensabil, obligatoriu, trebuincios, trebuitor, util, vital, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Putea, verb Sinonime:
a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.
Reveni, verb Sinonime:
a se reîntoarce; a veni înapoi, a se înturna, a se returna, a se înapoia, a se întoarce, a reapărea; a se însănătoşi, a se înzdrăveni, a se remonta, a se redresa, a se întrema; a-şi recăpăta cunoştinţa; a retracta, a revoca, a retrage; a se cuveni, a trebui, a i se acorda.
Trebuincios (trebuincioasă), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, folositor, necesar, trebuitor, util, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Datorat, adjectiv
Sinonime:
cuvenit, datorit, debitor.
Dostoi, verb
Sinonime:
a cadra, a cădea, a cuveni, a trebui.
Recerut, adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, necesar, solicitat, trebuincios, trebuitor.
Meritat, adjectiv
Sinonime:
cuvenit, justificat, (învechit) cuviincios.
Trebui, verb
Sinonime:
a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.
Trebuitor, adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, folositor, necesar, trebuincios, util, (învechit) recerut, (învechit) trebuitoriu, (popular) cuviincios.
Destoinicește, adverb (învechit)
Sinonime:
în mod cuvenit.
Ducului, verb (regional)
Sinonime:
a conveni, a fi potrivit, a se cuveni, (variantă) a (se) duculi.