Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Cuvânt-valiză, substantiv
Sinonime: (lingvistică) cuvânt telescopat, cuvânt telescopizat, haplologie.  Cuvânta, verb
Sinonime: a vorbi, a grăi, a zice, a spune; a ţine un discurs, a conferenţia, a expune.  Cuvântar, substantiv
Sinonime: dicţionar, lexicon, vocabular.  Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime: discurs, conferinţă, expunere.  Cuvântăreţ, adjectiv
Sinonime: (rar) cuvântător, vorbitor.  Cuvântător, adjectiv
Sinonime: orator, vorbitor.

Cuvântător, substantiv
Sinonime: conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.  

---

Cheie (chei), substantiv feminin
Sinonime: deschizător (de conserve), întinzător, paspartu, robinet, șperaclu; acordor, cordar, strună, croșetă, dantelă; bază, piatră unghiulară; alegorie, clarificare, cuvânt șablon, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, mijloc, precizare, rezolvare, secret, simbol, soluție, soluționare; (la plural) defileu, strâmtoare, trecătoare, vale.  Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime: acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.  Conferinţă, substantiv feminin
Sinonime: cuvântare, expunere orală; reuniune, consfătuire, convorbire, întrunire, congres.  Consemn, substantiv neutru
Sinonime: comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.  Discurs, substantiv neutru
Sinonime: apologism, expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.  Expresie, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, clișeu, exprimare, expunere, formulare, formulă, grup de cuvinte, idiotism, limbaj, locuțiune, vorbire, cuvânt, metaforă, sintagmă, slogan, termen, vocabulă, vorbă, (popular) zicere; înfăţişare, mimică, privire, figură, formă, fizionomie, mască; (expresie identic-adevărată) tautologie, (expresie validă) tautologie.  Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.  Glas, substantiv neutru
Sinonime: canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.  Grai, substantiv neutru
Sinonime: accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.

Grăi, verb
Sinonime: a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.  Grăire, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: vorbă, cuvânt, zisă, zicere, spusă.  Gură, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.  Imprecaţie, substantiv feminin
Sinonime: blestem, injurie, proferare, înjurătură, cuvânt greu.  Interveni, verb
Sinonime: a acţiona, a întreprinde; a lua cuvântul, a participa, a se amesteca; a surveni, a se întâmpla, a se isca, a se ivi.  Intervenţie, substantiv feminin
Sinonime: operaţie, acţiune; amestec, participare, demers, luare de cuvânt, vorbire.  Introducere, substantiv feminin
Sinonime: băgare, vârâre; includere, inserare, înglobare, adaos; instituire, stabilire, fixare; prefaţă, cuvânt înainte, predoslovie.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.  Limbă, substantiv feminin
Sinonime: limbaj, vorbire, cuvânt, verb; grai, glas; (învechit) informaţie, relaţie, veste, ştire; (învechit) popor, neam, naţiune.  Literatură, substantiv feminin
Sinonime: arta cuvântului, beletristică, bibliografie, poezie, proză, roman, scriere, teatru, (depreciativ) autorlâc, (învechit) scrieri frumoase, (învechit) scriitorie, (la plural) litere, (la plural) scrisori, (literatură de anticipație) science-fiction, (literatură populară) folclor, (literatură științifico-fantastică) science-fiction.  Logos, substantiv neutru
Sinonime: cuvântare, discurs, cuvânt, expunere.  Parol, interjecție
Sinonime: pe cuvânt, zău, pe onoare, pe cinstea mea.  Parolă, substantiv feminin
Sinonime: convenţie, secret; cuvânt, vorbă; şuetă, conversaţie, cozerie, discuţie, taifas, taclale.  Parolist (parolistă), adjectiv
Sinonime: (familiar) prob, de cuvânt, cinstit, corect.  Pledoarie, substantiv feminin
Sinonime: apărare, apologie, discurs, cuvântare.  Preambul, substantiv neutru
Sinonime: introducere, capitol introductiv, precuvântare, cuvânt înainte; expunere, explicație, lămurire.  Precuvântare, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: cuvânt introductiv, cuvânt înainte, cuvântare, discurs, introducere, prefaţă, prolog, (învechit) predoslovie.  Predica, verb
Sinonime: a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza.

Predică, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.  Prefață, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt introductiv, cuvânt înainte, didascalie, frontispiciu, introducere, precuvântare, predoslovie, preliminar, preludiu, procuvântare, prodrom, prolog, (grecism învechit) proimion, (învechit) introducţie, (livresc) preambul, (plural) prolegomene.

Prefața, verb
Sinonime: a anunța (un eveniment), a deschide, a inaugura cu un discurs, a introduce, a înzestra cu o prefață, a preluda, a prezenta printr-o prefață, a se afla la început.  Prelegere, substantiv feminin
Sinonime: curs, lecţie, conferinţă, expunere, (învechit) prelecţie, propunere, cuvânt.  Recita, verb
Sinonime: a declama, a psalmodia, a rosti, a spune (versuri), (popular) a cuvânta, (rar) a debita.  Spusă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: vorbă, cuvânt, mărturisire, destăinuire.  Termen, substantiv neutru
Sinonime: soroc, dată; limită, sfârșit.

Termen, substantiv masculin
Sinonime: cuvânt, expresie, denumire, vocabulă.  Tiradă, substantiv feminin
Sinonime: discurs, cuvântare, retorică, oratorie.  Viers, substantiv neutru (popular)
Sinonime: arie, cânt, cântare, cântat, cântec, ciripit, cuvânt, glas, melodie, timbru, ton, voce, (popular) ghiers, (variantă) vers, (variantă) virș.  Vocabulă, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt, vorbă.  Vorbă, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt, grai, vocabulă; convorbire, conversaţie, discuţie, taifas; promisiune, făgăduinţă; zvon, veste, ştire, informaţie; zicală, zicătoare; proverb, expresie; înţelegere, învoială, târguială, acord, tocmeală.  Vorbi, verb
Sinonime: a spune, a zice, a grăi, a cuvânta, a discuta; (reflexiv) a se sfătui, a se înţelege, a se învoi.  Vorbire, substantiv feminin
Sinonime: limbaj, limbă, exprimare, rostire, cuvântare.  Zicere, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt, vorbă, vorbire; expresie, zicală, zicătoare, maximă, aforism.  Zisă, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.  Adresa, verb
Sinonime: a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.

Adresă, substantiv
Sinonime: destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.  Afirma, verb
Sinonime: a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvânta, (învechit) a mărturi; a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit) a (se) suna, (reg.) a se slomni; a manifesta; a susţine; a se evidenţia, a se impune, a se remarca.  Afirmaţie, substantiv
Sinonime: adeverire, afirmare, aserţiune, atestare, confirmare, cuvânt, declarare, declaraţie, demonstrare, demonstrație, mărturie, mărturisire, propoziţie, reafirmare, spunere, spusă, susținere, teoremă, teză, vorbă, zisă, (învechit) afirmațiune, (învechit) voroavă, (rar) parolă.  Angajament, substantiv
Sinonime: asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.  Palindrom, substantiv
Sinonime: (cuvânt sau grup de cuvinte care se poate citi în cele două sensuri) cuvânt inversat; frază inversată.  Chiriacodromion, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, omilie, predică.  Neologism, substantiv
Sinonime: (lingvistică) cuvânt nou, sens nou, novicism.  Conectiv, adjectiv
Sinonime: conjunctiv, reunificator, unificator.

Conectiv, substantiv
Sinonime: conector, functor, operator; conjuncție, cuvânt, prepoziție; (botanică) țesut celular.  Conferenţiar, substantiv
Sinonime: orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.  Copulă, substantiv
Sinonime: cuvânt de legătură; verb copulativ.

Copula, verb
Sinonime: a se împreuna, a se acupla.