Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Cuminte
Cuminte, adjectiv
Sinonime: cumsecade, aşezat, serios, potolit, blajin, blând, calm, paşnic, liniştit, ascultător, de treabă; cu judecată, deştept, înţelept.

Cuminte, adverb
Sinonime: chibzuit.  
Cuminţenie
Cuminţenie, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, seriozitate; înţelepciune, prevedere.  

Ascultător (ascultătoare)
Ascultător (ascultătoare), adjectiv
Sinonime: supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.  
Aşezat (aşezată)
Aşezat (aşezată), adjectiv
Sinonime: cuminte, liniștit, calm, la locul lui, cumpătat, serios, măsurat, chibzuit, potolit, instalat.  
Binecrescut (binecrescută)
Binecrescut (binecrescută), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, educat, respectuos, politicos, decent, la locul lui, de treabă, cuminte.  
Blând (blândă)
Blând (blândă), adjectiv
Sinonime: blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.  
Bun (bună)
Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  
Deştept (deșteaptă)
Deştept (deșteaptă), adjectiv
Sinonime: inteligent, ager, isteţ, iscusit, vioi, priceput, sprinten; şmecher, şiret, viclean; treaz, activ, sculat; spiritual, abil, dibaci, ingenios, îndemânatic, meşter, (popular) mehenghi, (învechit şi regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meşteşugăreţ, practic, (figurat) breaz; chibzuit, cuminte, înţelept.  
Echilibrat (echilibrată)
Echilibrat (echilibrată), adjectiv
Sinonime: cumpănit, ponderat, chibzuit, socotit, moderat, potolit, măsurat, temperat, calm, liniştit, calculat, proporţionat, armonios, cuminte, raţional, rezonabil, (învechit) rezonat.  
Înțelegător (înțelegătoare)
Înțelegător (înțelegătoare), adjectiv
Sinonime: ascultător, supus, docil, cuminte, rezonabil, bun, cumsecade.  
Înţelepciune
Înţelepciune, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, bună judecată, cuminţenie; ştiinţă, filozofie; prudenţă, chibzuinţă, socoteală.  
Înțelept (înțeleaptă)
Înțelept (înțeleaptă), adjectiv
Sinonime: cuminte, ştiutor, deştept, rezonabil; prudent, circumspect, chibzuit, cumpătat, reţinut.  
Minte
Minte, substantiv feminin
Sinonime: amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.  
Plecăciune
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.  
Raţional (raţională)
Raţional (raţională), adjectiv
Sinonime: logic, rezonabil, cumpănit, cumpătat, cuminte, cu judecată.  
Rezonabil (rezonabilă)
Rezonabil (rezonabilă), adjectiv
Sinonime: raţional, cumpănit, cuminte, cu judecată; acceptabil, potrivit, convenabil.  
Schepsis
Schepsis, substantiv neutru (familiar)
Sinonime: acuitate, agerime, analiză, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, investigare, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, noimă, pătrundere, perspicacitate, pricepere, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, semnificație, sens, socoteală, socotință, subtilitate, tact.  
Ascultare
Ascultare, substantiv
Sinonime: audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.  
Chibzuială
Chibzuială, substantiv
Sinonime: chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livresc) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (popular) scumpătate, (învechit şi regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire.  
Continenţă
Continenţă, substantiv
Sinonime: abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, reţinere, socoteală, socotinţă, tact.  
Cuminţie
Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  
Cuminţit
Cuminţit, adjectiv
Sinonime: astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat.  
Cumpăneală
Cumpăneală, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  
Cumpănire
Cumpănire, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înţelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  
Cumpătat
Cumpătat, adjectiv
Sinonime: calculat, astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat; paşnic, tihnit.  
Subordinaţie
Subordinaţie, substantiv
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.  
Sămăluire
Sămăluire, substantiv
Sinonime: calcul, calculare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, sămăluială, socoteală, socotinţă, socotire, socotit, tact.  
Scumpătate
Scumpătate, substantiv
Sinonime: atenție, avariție, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înțelepciune, judecată, lipsă, măsură, meticulozitate, migală, migăleală, minte, minuțiozitate, mizerie, moderație, nevoie, precizie, rațiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotință, tact, zgârcenie.  
Rezonat
Rezonat, adjectiv
Sinonime: cuminte, cumpănit, echilibrat, rațional, rezonabil.  
Ponderaţie
Ponderaţie, substantiv
Sinonime: calm, chibzuială, chibzuință, chibzuire, circumspecție, cumințenie, cumpăt, cumpătare, doză, echilibru, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, sobrietate, socoteală, socotință, tact.  
Ascultământ
Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.  
Ascultoi
Ascultoi, adjectiv (învechit)
Sinonime: ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.  
Înţelepţeşte
Înţelepţeşte, adverb
Sinonime: chibzuit, cu chibzuială, cu judecată, cuminte, înțelept, judicios, rațional.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie