Culminaţie, substantiv
Sinonime:
acmee, culminare; apogeu, zenit.
Paroxism, substantiv neutru Sinonime:
culminaţie, apogeu; surescitare, tulburare, excitaţie, iritare.
Culminare, substantiv
Sinonime:
culminaţie.
Culmina, verb
Sinonime:
(despre aștri) a ajunge la apogeu, a atinge punctul de culminație; (figurat) a ajunge la apogeu, a ajunge la culme, a atinge cel mai înalt stadiu, a atinge punctul culminant.
Culminanță, substantiv
Sinonime:
culminare, culminație, punctul cel mai înalt.
Culminațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
culminație.
Învârfare, substantiv (învechit)
Sinonime:
culme, culminație, (umplere cu) vârf.
