Culm, substantiv
Sinonime:
papură.
Culme, substantiv feminin Sinonime:
vârf, pisc, creastă, creştet; (figurat) apogeu.
Culmifer, adjectiv
Sinonime:
(botanică) păios.
Culmina, verb
Sinonime:
(despre aștri) a ajunge la apogeu, a atinge punctul de culminație; (figurat) a ajunge la apogeu, a ajunge la culme, a atinge cel mai înalt stadiu, a atinge punctul culminant.
Culminant (culminantă), adjectiv Sinonime:
maxim, cel mai înalt.
Culminanță, substantiv
Sinonime:
culminare, culminație, punctul cel mai înalt.
Culminare, substantiv
Sinonime:
culminaţie.
Culminat, adjectiv
Sinonime:
ajuns la apogeu. Culminat, substantiv
Sinonime:
culminare.
Culminaţie, substantiv
Sinonime:
acmee, culminare; apogeu, zenit.
Culminațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
culminație.
Culminativ, adjectiv
Sinonime:
culminant.
Culmine, substantiv (ieșit din uz)
Sinonime:
culme, (variantă) culmină.
Culmiş, substantiv
Sinonime:
coamă, creastă, creştet, culme, muchie, spinare, sprânceană.
Apex, substantiv neutru (rar) Sinonime:
vârf, creştet, ascuţiş, culme, extremitate.
Apogeu (apogee), substantiv neutru
Sinonime:
apoteoză, culme, extremitate, punct culminant, punct maxim, grad maxim, maximum, top, summum, zenit.
Buză, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă. Buza, verb
Sinonime:
a olări, a teşi.
Creastă, substantiv feminin
Sinonime:
culme, pisc, vârf, creştet, coamă, muchie, spinare, sprânceană, (popular) culmiş; (botanică) (creasta-cocoşului) (regional) breabăn, ferigă, granat, laba-ursului, moţul-curcanului, pieptănariţă, rămurele, spilcuţă, talpa-gâştei, meloşel, opintic, tocmăgel, barba-caprei, burete-creţ, laba-mâţei, (învechit) amarantă; (anatomie) (creastă epidermică) creastă papilară; măsea, răvar.
Creştet, substantiv neutru
Sinonime:
vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.
Gurgui, substantiv neutru
Sinonime:
cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.
Înălţime, substantiv feminin Sinonime:
ridicătură, vârf, culme.
Masiv, substantiv neutru Sinonime:
munte, culme.
Muchie, substantiv feminin Sinonime:
margine, dungă; creastă, coamă, culme.
Obcină, substantiv feminin Sinonime:
culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.
Paroxism, substantiv neutru Sinonime:
culminaţie, apogeu; surescitare, tulburare, excitaţie, iritare.
Pisc, substantiv neutru Sinonime:
vârf, creastă, coamă, culme.
Spinare, substantiv feminin Sinonime:
spate, dos; culme, vârf, creastă, coamă, muchie.
Sprânceană, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) muche, culme, creastă, coamă, coastă; bucată, petic, parcelă.
Tărie, substantiv feminin Sinonime:
forţă, putere, vigoare, energie; fermitate, constanţă, îndârjire; soliditate, trăinicie, rezistenţă; boltă, firmament, crug; pisc, vârf, culme.
Tigvă, substantiv feminin Sinonime:
craniu, ţeastă, cap, tărtăcuţă, căpăţână; culme, creastă.
Toi, substantiv neutru Sinonime:
învălmăşeală, încăierare, tărăboi, zarvă, larmă; punct culminant, dric; (învechit) ceată, stol, cârd, grup, roi, mulțime.
Țiclău, substantiv
Sinonime:
(regional) culme, pisc, stâncă ascuțită, vârf, (regional) țiglău, (regional) țigmău; alunecare de teren.
Ţugui, substantiv neutru Sinonime:
creştet, pisc, culme.
Vârf, substantiv neutru Sinonime:
pisc, culme, înălțime, extremitate.
Zenit, substantiv neutru Sinonime:
culme, apogeu, înălţime maximă.
Acmee, substantiv feminin
Sinonime:
apogeu, paroxism, pinaclu, punct culminant, summum, zenit.
Coamă, substantiv
Sinonime:
creastă, culme, (regional) comană, coroană, laţ, samară, slimnă, muchie.
Comană, substantiv
Sinonime:
coamă, creastă, culme.
Coroană, substantiv
Sinonime:
aureolă, bandou, diademă, (învechit) cerc, cunună, nimb, tiară; (muzică) fermată; (astronomie) (coroana-boreală) (popular, articulat) hora, casa-cu-ograda, roata-stelelor; bibilică; coamă, creastă, culme; domnie, imperiu, monarhie, regat.
Climax, substantiv
Sinonime:
punct culminant, vârf; orgasm.
Samară, substantiv
Sinonime:
coamă, creastă, culme. Sămăra, verb (învechit)
Sinonime:
a însămăra.
Summum, substantiv
Sinonime:
acmee, apogeu, culme, extremă (superioară), extremitate, limită maximă, maximum, punct maxim, (variantă) sumum.
Papură, substantiv
Sinonime:
(botanică) băţea, berbecuţ, bucşău, culm, pipirig, rogoz, stuf, şovar, trestie, (Maramureș) spetie, (Transilvania şi Maramureș) spetează.
Slimnă, substantiv
Sinonime:
coamă, creastă, culme.
Picui, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf. Picui, verb (regional)
Sinonime:
a picura; a dormita, a moțăi, a picoti.
Paroxizm, substantiv (învechit)
Sinonime:
apogeu, culme, intensitate maximă, paroxism, punct culminant.
Spic, substantiv
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf. Șpic, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) lavandă, levănțică.
Lucină, substantiv (regional)
Sinonime:
culme, imaș, izlaz, pajiște, pășune, poiană, (regional) prelucă.
Piscan, substantiv (regional)
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Mărire, substantiv
Sinonime:
amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață. Mărire, interjecție
Sinonime:
osana, slavă.
Învârfare, substantiv (învechit)
Sinonime:
culme, culminație, (umplere cu) vârf.
Sâmcea, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cioc, clonț, creastă, creștet, culme, dorn, pisc, priboi, stricnea, vârf, (figurat) capăt, (figurat) limită, (figurat) punct extrem, (figurat) sfârșit, (Oltenia) auroră, (Oltenia) zori de zi, (regional) briceag, (regional) brișcă, (regional) cuțitaș, (regional) lanțetă, (variantă) simcea.
Chiceră, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
culme, deal, munte, pisc, vârf, (regional) cicioară, (variantă) cicioră, (variantă) citeră.
