Cu, prepoziție Sinonime:
împreună, laolaltă; cu ajutorul, folosind. Cu, simbol chimic
Sinonime:
cupru.
Cu nemiluita, locuțiune adverbială
Sinonime:
cu ghiotura, din belșug, fără măsură, fără socoteală, în cantitate foarte mare, mult.
Cu scumpătate, locuţiune
Sinonime:
cu exactitate, cu mare grijă, cu măsură, cu scrupulozitate, în mod cumpătat.
Cu scuteală, locuţiune
Sinonime:
cu mare economie.
Cu sfințenie, locuțiune adverbială
Sinonime:
corect, cu evlavie, cu exactitate, cu pietate, cu scrupulozitate, întocmai.
Cu temeinicie, locuțiune
Sinonime:
serios, temeinic.
Cu ușurare, locuțiune
Sinonime:
împăcat sufletește, mulțumit.
Cuacă, substantiv
Sinonime:
stârc-de-noapte.
Cuadratrice, substantiv
Sinonime:
cvadratrice.
Cuadrică, substantiv
Sinonime:
cvadrică.
Cuadrienal, adjectiv
Sinonime:
cvadrienal.
Cuadrireactor, adjectiv și substantiv
Sinonime:
cvadrireactor.
Cuadrofonic, adjectiv
Sinonime:
cvadrifonic, de cuadrofonie, (variantă) quadrofonic.
Cuadrofonie, substantiv
Sinonime:
cvadrifonie, tetrafonie, (variantă) quadrofonie.
Cuadruman, adjectiv
Sinonime:
cvadruman.
Cuadruplex, substantiv
Sinonime:
(tehnică) cvadruplex.
Cuadruplu, adjectiv
Sinonime:
cvadruplu, împătrit, în număr de patru; (cu rol de substantiv) cvadruplet.
Cuantă, substantiv
Sinonime:
foton, (variantă) cvantă; (cuantă de acţiune) constanta lui Planck.
Cuantifica, verb
Sinonime:
(fizică) a cuantiza; a calcula, a doza, a calibra, a cifra, a evalua, a măsura.
Cuantificabil, adjectiv
Sinonime:
calculabil, contabilizabil, denombrabil, evaluabil, măsurabil, numărabil, ponderabil, totalizabil.
Cuantificare, substantiv
Sinonime:
cuantizare; apreciație, aproximație, calcul, estimație, evaluare.
Cuantificat, adjectiv
Sinonime:
discontinuu, discret.
Cuantificator, substantiv
Sinonime:
cuantor.
Cuantiza, verb
Sinonime:
a cuantifica.
Cuantizare, substantiv
Sinonime:
cuantificare.
Cuantum, substantiv
Sinonime:
cantitate, mărime, nivel, sumă, (variantă) cvantum.
Cuart, substantiv
Sinonime:
(învechit) a patra parte, pătrime, sfert, (variantă) cvart; cart, gardă, serviciu.
Cuarţ (cuarțuri), substantiv neutru
Sinonime:
agat, ametist, aventurin, bioxid natural de siliciu, calcedonie, citrin, cornalină, cremene, cristal de rocă, cristal de stâncă, cristal hialin, cuarțit, gneiss, heliotrop, jasp, morion, ochi de pisică, onice, onyx, piatră, silex, silice, soliman, (regional) beică, bicaş, (variantă) cvarț.
Cuartă, substantiv
Sinonime:
(muzică) cvartă; (la poker) careu; (învechit) contribuție pe recoltă, dijmă, impozit pe recoltă (a patra parte).
Cuartal, substantiv
Sinonime:
cvartal.
Cuaternar, substantiv
Sinonime:
(geologie) antropogen, era geologică actuală.
Cub, substantiv
Sinonime:
(geometrie) hexaedru regulat; zar.
Cuba, verb
Sinonime:
a estima, a evalua, a măsura, a multiplica.
Cubaj, substantiv
Sinonime:
capacitate, volum.
Cuban, adjectiv și substantiv
Sinonime:
cubanez.
Cubare, substantiv
Sinonime:
cubaj.
Cubea, substantiv
Sinonime:
boltă, campadură, cămin, coş, cupolă, horn.
Cubic, adjectiv
Sinonime:
(prin Oltenia) maşinat, (învechit) cubicesc.
Cubicesc, adjectiv
Sinonime:
cubic.
Cubicular, adjectiv
Sinonime:
(rar) de culcat. Cubicular, substantiv
Sinonime:
șambelan, valet, (învechit) cubicularie.
Cubiculum, substantiv
Sinonime:
(antichitate) cameră de dormit, dormitor; cameră sepulcrală.
Cubiform, adjectiv
Sinonime:
cubic, (învechit) cubicesc.
Cubitus, substantiv
Sinonime:
(anatomie) antebraț, cot, os cubital, ulnă, (variantă) cubit.
Cuboid, adjectiv
Sinonime:
cubic.
Cuborî, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a coborî.
Cucă, substantiv
Sinonime:
(pescuit) (regional) capcană, gaie, năpastă, prostovol.
Cucăi, verb (regional)
Sinonime:
a dormita, a moțăi, (variantă) a cocăi, (variantă) a cucui.
Cucăit, substantiv (regional)
Sinonime:
moțăire, (variantă) cocăit.
Cucăitură, substantiv (regional)
Sinonime:
moțăire, somnolență, (variantă) cocăitură.
Cuceri, verb Sinonime:
a captura, a cuprinde, a ocupa, a învinge, a izbândi; a capta atenţia, a fermeca, a încânta.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abia, adverb Sinonime:
cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime:
abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.
Abraş (abrașă), adjectiv (popular) Sinonime:
nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.
Aburi, verb
Sinonime:
a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.
Acar, substantiv masculin
Sinonime:
macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță. Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
acăr, măcar. Acar, conjuncție (regional)
Sinonime:
cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.
Acătării, adjectiv Sinonime:
bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.
Achiziţiona, verb Sinonime:
a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.
Actual (actuală), adjectiv Sinonime:
de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.
Adagiu, substantiv neutru Sinonime:
maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.
Aduce, verb Sinonime:
a transporta, a purta; a produce, a rodi, a face; a fi la fel cu, a semăna cu.
Aduna, verb Sinonime:
a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.
Adunător (adunătoare), adjectiv Sinonime:
econom, strângător, socotit, cumpătat, gospodar.
Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime:
aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.
Aforism, substantiv neutru Sinonime:
maximă, cugetare, adagiu, sentinţă, dicton, proverb.
Agale, adverb Sinonime:
domol, încet, cu binişorul, lento, ușurel.
Agăţa, verb
Sinonime:
(variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă. Agată, substantiv
Sinonime:
(mineralogie) agat.
Aievea, adverb Sinonime:
într-adevăr, în realitate, cu adevărat.
Aievea, adjectiv Sinonime:
adevărat, real, concret.
Ajuns (ajunsă), adjectiv Sinonime:
îmbogăţit, bogat, cu situație, înstărit, parvenit, pricopsit.
Albie, substantiv feminin Sinonime:
covată, copaie, troacă, moldă, căpistere, postavă; matcă (a unui râu), curs, făgaş.
Alternativ (alternativă), adjectiv Sinonime:
ciclic, periodic, cu schimbul, recurent.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime:
afabilitate, amenitate, atenție, atitudine amabilă, bunătate, bunăvoință, cavalerism, civilitate, complezență, compliment, comportare amabilă, comunicativitate, condescendență, culanță, curtoazie, galanterie, gentilețe, grațiozitate, îndatorare, manieră, mansuetudine, măgulire, obliganță, politețe, prevenire, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, solicitudine, (figurat) căldură, (învechit) complăcere, (învechit) complezanță, (învechit) filotimie, (învechit) gentileță, (învechit) libov, (învechit) politeță, (învechit) priință, (învechit) tropos, (rar) curtenie.
Amar (amară), adjectiv Sinonime:
chinuitor, dureros, trist, cumplit; chinuit, necăjit, apăsat.
Amăgi, verb Sinonime:
a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.
Amănunţit, adverb Sinonime:
detaliat, în amănunt, cu toată atenţia, cu minuţiozitate, cu meticulozitate.
Ambiguu (ambiguă), adjectiv Sinonime:
echivoc, neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, îndoielnic, cu două înţelesuri, ambivalent, bivalent.
Amic, substantiv masculin
Sinonime:
alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.
Amploare, substantiv feminin Sinonime:
mărime, întindere, dezvoltare, vastitate, cuprindere, lărgime.
Amplu (amplă), adjectiv Sinonime:
mare, larg, cuprinzător, întins, dezvoltat, vast, voluminos.
Anume, adjectiv Sinonime:
anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special. Anume, adverb Sinonime:
adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.
Anumit (anumită), adjectiv Sinonime:
anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.
Aparţine, verb Sinonime:
a ţine de (ceva, cineva), a fi al cuiva, a se cuveni cuiva.
Apela, verb
Sinonime:
a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).
Apex, substantiv neutru (rar) Sinonime:
vârf, creştet, ascuţiş, culme, extremitate.
Apleca, verb Sinonime:
a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.
Aplecare, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).
Apoftegmă, substantiv feminin Sinonime:
maximă, aforism, cugetare, adagiu, dicton, precept, sentință memorabilă.
Apogeu (apogee), substantiv neutru
Sinonime:
apoteoză, culme, extremitate, punct culminant, punct maxim, grad maxim, maximum, top, summum, zenit.
Apoi, adverb Sinonime:
după aceea, pe urmă, afară de aceasta; totuşi, cu toate acestea, în definitiv; prin urmare, deci, atunci, în acest caz, aşa fiind.
Apropiat (apropiată), adjectiv Sinonime:
din vecinătate, din apropiere; prietenos, intim, afabil, cordial; cunoscut.
Aproximativ, adverb Sinonime:
cam, aproape, vreo, circa, cu aproximaţie, vag, imprecis.
Apuca, verb Sinonime:
a prinde, a lua, a înşfăca, a cuprinde, a înhăţa; (reflexiv) a se prinde, a se agăţa, a se ţine; a se îndrepta, a porni, a se duce, a merge.
Aramă, substantiv feminin Sinonime:
cupru.
Arcui, verb Sinonime:
a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.
Arman, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
cerc, rotocol, roată; arie, curte, ogradă.
Asana, verb Sinonime:
a curăţa, a seca, a epura; (figurat) a însănătoşi, a îmbunătăţi; a redresa; a aera.
Asculta, verb Sinonime:
a auzi, a fi atent, a audia, a da ascultare, a trage cu urechea; a se supune, a se conforma, a lua în consideraţie.
Ascultător (ascultătoare), adjectiv Sinonime:
supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.
