Cu, prepoziție
Sinonime: împreună, laolaltă; cu ajutorul, folosind.  Cu nemiluita, locuțiune adverbială
Sinonime: cu ghiotura, din belșug, fără măsură, fără socoteală, în cantitate foarte mare, mult.  Cu scumpătate, locuţiune
Sinonime: cu exactitate, cu mare grijă, cu măsură, cu scrupulozitate, în mod cumpătat.  Cu scuteală, locuţiune
Sinonime: cu mare economie.  Cu temeinicie, locuțiune
Sinonime: serios, temeinic.  Cu ușurare, locuțiune
Sinonime: împăcat sufletește, mulțumit.  Cuacă, substantiv
Sinonime: stârc-de-noapte.  Cuadratrice, substantiv
Sinonime: cvadratrice.  Cuadrică, substantiv
Sinonime: cvadrică.  Cuadrireactor, adjectiv și substantiv
Sinonime: cvadrireactor.  Cuadruman, adjectiv
Sinonime: cvadruman.  Cuadruplex, substantiv
Sinonime: (tehnică) cvadruplex.  Cuadruplu, adjectiv
Sinonime: cvadruplu, împătrit, în număr de patru; (cu rol de substantiv) cvadruplet.  Cuantă, substantiv
Sinonime: foton, (variantă) cvantă; (cuantă de acţiune) constanta lui Planck.  Cuantifica, verb
Sinonime: (fizică) a cuantiza; a calcula, a doza, a calibra, a cifra, a evalua, a măsura.  Cuantificare, substantiv
Sinonime: cuantizare; apreciație, aproximație, calcul, estimație, evaluare.  Cuantificat, adjectiv
Sinonime: discontinuu, discret.  Cuantificator, substantiv
Sinonime: cuantor.  Cuantiza, verb
Sinonime: a cuantifica.  Cuantizare, substantiv
Sinonime: cuantificare.  Cuantum, substantiv
Sinonime: cantitate, mărime, nivel, sumă, (variantă) cvantum.  Cuart, substantiv
Sinonime: (învechit) a patra parte, pătrime, sfert, (variantă) cvart; cart, gardă, serviciu.  Cuarţ (cuarțuri), substantiv neutru
Sinonime: agat, ametist, aventurin, bioxid natural de siliciu, calcedonie, citrin, cornalină, cremene, cristal de rocă, cristal de stâncă, cristal hialin, cuarțit, gneiss, heliotrop, jasp, morion, ochi de pisică, onice, onyx, piatră, silex, silice, soliman, (regional) beică, bicaş, (variantă) cvarț.  Cuartă, substantiv
Sinonime: (muzică) cvartă; (la poker) careu; (învechit) contribuție pe recoltă, dijmă, impozit pe recoltă (a patra parte).  Cuartal, substantiv
Sinonime: cvartal.  Cuaternar, substantiv
Sinonime: (geologie) antropogen, era geologică actuală.  Cub, substantiv
Sinonime: (geometrie) hexaedru regulat; zar.  Cuba, verb
Sinonime: a estima, a evalua, a măsura, a multiplica.  Cubaj, substantiv
Sinonime: capacitate, volum.  Cubare, substantiv
Sinonime: cubaj.  Cubea, substantiv
Sinonime: boltă, campadură, cămin, coş, cupolă, horn.  Cubic, adjectiv
Sinonime: (prin Oltenia) maşinat, (învechit) cubicesc.  Cubicesc, adjectiv
Sinonime: cubic.  Cubitus, substantiv
Sinonime: (anatomie) cot, ulnă; antebraț, radius.  Cuboid, adjectiv
Sinonime: cubic.  Cuborî, verb (învechit și regional)
Sinonime: a coborî.  Cucă, substantiv
Sinonime: (pescuit) (regional) capcană, gaie, năpastă, prostovol.  Cuceri, verb
Sinonime: a captura, a cuprinde, a ocupa, a învinge, a izbândi; a capta atenţia, a fermeca, a încânta.  Cucerire, substantiv feminin
Sinonime: câştigare, conchetă, ocupare, ocupaţie, luare, subjugare, repurtare; încântare.  Cucerit, adjectiv
Sinonime: câștigat, ocupat; încântat.  Cuceritor, substantiv
Sinonime: ocupant, (învechit) supuitor, (franţuzism) concherant.  Cuceritor (cuceritoare), adjectiv
Sinonime: victorios, câştigător, învingător, biruitor; fermecător, încântător, şarmant, atrăgător, captivant.  Cucernic (cucernică), adjectiv
Sinonime: evlavios, cuvios, pios, smerit, bisericos, religios, credincios.  Cucernicie, substantiv
Sinonime: credinţă, evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie.  Cucoană, substantiv
Sinonime: coană, cocoană, cocoșneață, doamnă, femeie înfumurată; (depreciativ) leneșă, putoare, puturoasă; (ornitologie) sticlete.  Cucon, substantiv
Sinonime: domn.  Cuconesc, adjectiv (învechit)
Sinonime: coconesc.  Cuconet, substantiv
Sinonime: grup de doamne, (mulțime de) cucoane, (variantă) coconet.  Cuconiţă, substantiv
Sinonime: (ornitologie) sticlete.  Cucoriţă, substantiv
Sinonime: porumb.  Abia, adverb
Sinonime: cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.  Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Abraş (abrașă), adjectiv (popular)
Sinonime: nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.  Aburi, verb
Sinonime: a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Acătării, adjectiv
Sinonime: bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.  Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  Adagiu, substantiv neutru
Sinonime: maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.  Aduce, verb
Sinonime: a transporta, a purta; a produce, a rodi, a face; a fi la fel cu, a semăna cu.  Aduna, verb
Sinonime: a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.  Adunător (adunătoare), adjectiv
Sinonime: econom, strângător, socotit, cumpătat, gospodar.  Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime: aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.  Aforism, substantiv neutru
Sinonime: maximă, cugetare, adagiu, sentinţă, dicton, proverb.  Agale, adverb
Sinonime: domol, încet, cu binişorul, lento, ușurel.  Agăţa, verb
Sinonime: (variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă.

Agată, substantiv
Sinonime: (mineralogie) agat.  Aievea, adverb
Sinonime: într-adevăr, în realitate, cu adevărat.

Aievea, adjectiv
Sinonime: adevărat, real, concret.  Ajuns (ajunsă), adjectiv
Sinonime: îmbogăţit, bogat, cu situație, înstărit, parvenit, pricopsit.  Albie, substantiv feminin
Sinonime: covată, copaie, troacă, moldă, căpistere, postavă; matcă (a unui râu), curs, făgaş.  Alternativ (alternativă), adjectiv
Sinonime: ciclic, periodic, cu schimbul, recurent.  Amar (amară), adjectiv
Sinonime: chinuitor, dureros, trist, cumplit; chinuit, necăjit, apăsat.  Amăgi, verb
Sinonime: a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.  Amănunţit, adverb
Sinonime: detaliat, în amănunt, cu toată atenţia, cu minuţiozitate, cu meticulozitate.  Ambiguu (ambiguă), adjectiv
Sinonime: echivoc, neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, îndoielnic, cu două înţelesuri, ambivalent, bivalent.  Amic, substantiv masculin
Sinonime: alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.  Amploare, substantiv feminin
Sinonime: mărime, întindere, dezvoltare, vastitate, cuprindere, lărgime.  Amplu (amplă), adjectiv
Sinonime: mare, larg, cuprinzător, întins, dezvoltat, vast, voluminos.  Anume, adjectiv
Sinonime: anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special.

Anume, adverb
Sinonime: adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.  Anumit (anumită), adjectiv
Sinonime: anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.  Aparţine, verb
Sinonime: a ţine de (ceva, cineva), a fi al cuiva, a se cuveni cuiva.  Apela, verb
Sinonime: a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).  Apex, substantiv neutru (rar)
Sinonime: vârf, creştet, ascuţiş, culme, extremitate.  Apleca, verb
Sinonime: a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.  Aplecare, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).  Apoftegmă, substantiv feminin
Sinonime: maximă, aforism, cugetare, adagiu, dicton, precept, sentință memorabilă.  Apogeu (apogee), substantiv neutru
Sinonime: apoteoză, culme, extremitate, punct culminant, punct maxim, grad maxim, maximum, top, summum, zenit.  Apoi, adverb
Sinonime: după aceea, pe urmă, afară de aceasta; totuşi, cu toate acestea, în definitiv; prin urmare, deci, atunci, în acest caz, aşa fiind.  Apropiat (apropiată), adjectiv
Sinonime: din vecinătate, din apropiere; prietenos, intim, afabil, cordial; cunoscut.  Aproximativ, adverb
Sinonime: cam, aproape, vreo, circa, cu aproximaţie, vag, imprecis.  Apuca, verb
Sinonime: a prinde, a lua, a înşfăca, a cuprinde, a înhăţa; (reflexiv) a se prinde, a se agăţa, a se ţine; a se îndrepta, a porni, a se duce, a merge.  Aramă, substantiv feminin
Sinonime: cupru.  Arcui, verb
Sinonime: a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.  Arman, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: cerc, rotocol, roată; arie, curte, ogradă.  Asana, verb
Sinonime: a curăţa, a seca, a epura; (figurat) a însănătoşi, a îmbunătăţi; a redresa; a aera.  Asculta, verb
Sinonime: a auzi, a fi atent, a audia, a da ascultare, a trage cu urechea; a se supune, a se conforma, a lua în consideraţie.  Ascultător (ascultătoare), adjectiv
Sinonime: supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.  Ascuţit (ascuţită), adjectiv
Sinonime: cu vârf, înţepător; (figurat) subtil, fin, perspicace, ager; (despre sunete) subţire, strident, pătrunzător, piţigăiat; picant.  Asedia, verb
Sinonime: a împresura, a ţine prins, a cuprinde, a încercui, a înconjura, a învălui.  Aserţiune, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, alegație, vorbă, spuse, cuvinte.