Crăcană, substantiv
Sinonime:
pirostrie; capră, (la plural) coarne, cobilă, prăjină. Crăcăna, verb
Sinonime:
(popular şi familiar) a se crăci, a se răscrăcăna, (regional) a se târşi; a bifurca, a ramifica.
Crăcănare, substantiv
Sinonime:
bifurcare, crăcănat, crăcănătură, crăceală, crăcire, crăcit, crăcitură, desfacerea picioarelor, ramificare, (popular) răscăcărare, (popular) răscrăcărare, (popular) răscrăcărătură, (regional) băscăcărare.
Crăcănat, adjectiv
Sinonime:
(popular) crăcit, răscrăcănat, (regional) târşit.
Crăcănătură, substantiv
Sinonime:
crăcană, crăcănare.
Pirostrie, substantiv feminin Sinonime:
crăcană; cunună, coroană.
Răzghinat (răzghinată), adjectiv Sinonime:
(popular) crăcănat, crăcit.
Capră (capre), substantiv feminin
Sinonime:
(zoologie) (capră de munte) capră-neagră, capră-sălbatică; (joc popular tradiţional dansat de Anul Nou) (articulat) (popular) brezaia, turca; (suport de tăiat lemne) (regional) măgar, (Moldova şi Bucovina) crăcană; (suport de lemn) căprior; cleşte; cumpănă; (capra-dracului) berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroşel, sfrâncioc; cobilă, compas, grec; (capră-nemţească) calcea-calului; (la plural) arşic.
Coarne, substantiv la plural
Sinonime:
(tehnică) (regional) crăcană, iapă; (coarne-de-mare) roşcovă; (expresie) (a căuta în coarne) a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a-și înșela partenerul.
Cobilă, substantiv
Sinonime:
(tehnică) (regional) capră, cobiliţă, cotumbă, crăcană, croc, iapă, trăgătoare, (Moldova şi Transilvania) traglă; (regional) cuşniţă, hânţău, scaun de înspiţat, scaun de spiţe.
Cotumbă, substantiv
Sinonime:
cujbă, crăcană, capră, cobilă, iapă, traglă, trăgător.
Craci, substantiv la plural
Sinonime:
butuci, plazuri, tălpi; (la plural) picioare. Crăci, verb
Sinonime:
a (se) crăcăna.
Crăcit, adjectiv
Sinonime:
crăcănat, bifurcat.
Furcă, substantiv
Sinonime:
bifurcație, braţ, crăcană, furcoi, hantarig, loitră, par, pisc, răscruce, spânzurătoare, stâlp, țăruș, (învechit) ostie, (prin Moldova şi Transilvania) cujeică, (Transilvania) gearmăn, (popular) furcărie; (anatomie) (furca-pieptului) (popular) lingurea, lingurică, (regional) lingura-pieptului, stern.
Sageac, substantiv
Sinonime:
streaşină. Săgeac, substantiv
Sinonime:
canaf, ceaprăzărie, ciucure, crăcană, pirostrie.
Târşi, verb
Sinonime:
a crăcăna, a defrişa, a desface în lături (picioarele), a deschide larg (gura), a despăduri, a despuia, a dezbrăca, a dezgoli, a grămădi, a îmbulzi, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a prăşi, a rânji, a săpa, a se speria, a se teme, a târșâi, a teşi, a turti.
Târşit, adjectiv
Sinonime:
crăcănat, defrişat, despădurit, despuiat, dezbrăcat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, teşit, turtit; grăpare, grăpat, praşilă, prăşire, prăşit, sapă, săpare, săpat; târșâit.
Șoldiu, adjectiv
Sinonime:
crăcănat (cu picioare scurte), cu șoldul vătămat.
Crângană, substantiv (regional)
Sinonime:
crăcană.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Strâmbănog, substantiv (regional)
Sinonime:
crăcănat.
Băscăcărare, substantiv (regional)
Sinonime:
crăcănare, răscrăcărare.
Răscrăcăra, verb
Sinonime:
a (se) crăcăna, a (se) crăci, (variantă) a (se) răscăcăra.
Crăcitură, substantiv (popular)
Sinonime:
bifurcație, crăcănare, crăcire.
Crăcire, substantiv
Sinonime:
crăcănare, crăceală, crăcit, crăcitură, desfacere în unghi.
Crăceală, substantiv
Sinonime:
crăcănare, crăcire.
