Cosit, substantiv
Sinonime:
vremea coasei, timpul secerișului; coasă, cosire.
Cosiţă, substantiv feminin
Sinonime:
coadă, păr, (la plural) plete, șuviță de păr; (cosiţa-fetelor) iris, stânjen, stânjenel.
Cosiţel, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) bolonică.
Cositoare, substantiv
Sinonime:
mașină de cosit; (cositoare mecanică) motocositoare.
Cositor, substantiv
Sinonime:
cosaş; staniu.
Cositori, verb
Sinonime:
a spoi.
Cositorire, substantiv
Sinonime:
cositorit, spoire, spoit, (învechit) spoitură.
Cositorit, adjectiv
Sinonime:
spoit. Cositorit, substantiv
Sinonime:
cositorire.
Cositură, substantiv
Sinonime:
(Moldova şi Bucovina) cosirişte; fâneaţă.
Coșitură, substantiv (regional)
Sinonime:
bășicare, bășică, coșcoveală, umflătură.
Chică, substantiv feminin Sinonime:
păr, plete, podoabă capilară, cosiţă.
Coadă, substantiv feminin
Sinonime:
cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.
Fâneaţă, substantiv feminin
Sinonime:
cositură, fânărie, fânaţ, (Transilvania şi Banat) prat.
Spoi, verb Sinonime:
a vărui; a cositori, a arginta, a polei; a se sulemeni, a se farda.
Staniu, substantiv neutru Sinonime:
cositor.
Coasă, substantiv
Sinonime:
cosire, cosit; săbiuţă.
Cosaş, substantiv
Sinonime:
cositor; (Entomologie) căluţ, (învechit şi regional) acridă, (regional) cobiliţar, cobiliţă, cosar, lăcustă verde, (Banat) scăluş.
Cosirişte, substantiv
Sinonime:
(regional) loc cosit, cositură.
Iris, substantiv
Sinonime:
(botanică) stânjenel, stânjen, (regional) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stânjeniţă, tulipan, coada-cocoşului, cosiţa-fetelor, floare-vânătă, frunză-lată, iarbă-lată; iridacee; (anatomie) (popular) arcul ochiului; (foto) diafragmă. Iriș, adjectiv (regional)
Sinonime:
adevărat, curat, sănătos, tare, (variantă) ireș; (expresie) (a semăna iriș) a semăna leit.
Despleti, verb
Sinonime:
a (se) desface din împletitură; a (se) deșira; a(-și) desface cosițele; (figurat) a se răsfira.
Fanat, adjectiv
Sinonime:
trecut, (figurat) ofilit, veşted, veştejit. Fânaţ, substantiv
Sinonime:
cositură, fâneaţă, (Transilvania şi Banat) prat.
Gâță (gâțe), substantiv
Sinonime:
coadă, cosiță.
Spoire, substantiv
Sinonime:
argintare, aurire, cositorire, poleire, poleit, suflare, văruit.
Spoitură, substantiv
Sinonime:
cositorire, cositorit, spoire, spoit.
Cusotor, substantiv (regional)
Sinonime:
cositor.
Ciună, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) cosiță, măzăriche, oreșniță.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
Fânețe, substantiv
Sinonime:
cositură, fânaț, fânață, fânărie, fâneață, fâneț, (Transilvania și Banat) prat.
Defalcat, adjectiv
Sinonime:
decontat, despărțit, eșalonat, lotizat, repartizat, (învechit) cosit, (variantă) defălcat. Defalcat, substantiv
Sinonime:
defalcare, defalcație, (variantă) defălcat.
