Corect (corectă), adjectiv Sinonime:
cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.
Corecta, verb
Sinonime:
a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica, a îmbunătăţi, a retuşa, (figurat) a repara; a regulariza.
Corectare, substantiv
Sinonime:
corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificaţie, îmbunătăţire, remediere, retuş, retuşare, (figurat) reparare; regularizare.
Corectazie, substantiv
Sinonime:
(medicină) dilatație pupilară, midriază.
Corectiv, substantiv neutru Sinonime:
rectificare, corijare, corectare. Corectiv, adjectiv
Sinonime:
atenuator, rectificativ.
Corecţie, substantiv feminin
Sinonime:
admonestare, bătaie, pedeapsă, puniție, (familiar) bumbăceală, (figurat) lecție; ameliorare, amendament, corectare, corectiv, îmbunătățire, îndreptare, modificare, rectificație, remaniere, retuș, revizie; (figură de stil) epanortoză; corectitudine.
Corija, verb
Sinonime:
a corecta, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (figurat) a repara.
Erată, substantiv feminin Sinonime:
rectificare, îndreptare, corijare, corectare.
Îndrepta, verb Sinonime:
a rectifica, a corecta, a corija; a se întrema, a se însănătoşi, a prinde puteri; a îndruma, a dirija, a călăuzi.
Oprobiu, substantiv neutru (formă greșită)
Sinonime:
(formă corectă) oprobriu.
Perfecţiona, verb
Sinonime:
a (se) corecta, a (se) desăvârși, a (se) face mai bun, a (se) îmbunătăți (calitativ), a (se) îndrepta, a (se) perfectiza, a (se) specializa, a moderniza, a retuşa, a se autoperfecționa, a sistematiza, a(-și) corecta defectele, (învechit) a (se) perfecsiona.
Rectifica, verb
Sinonime:
a amenda, a corecta, a corija, a distila, a epura, a fixa, a îmbunătăți, a îndrepta, a modifica, a netezi, a purifica, a rafina, a redresa, a reforma, a reînnoi, a remania, a restabili, a retușa, a revedea, a revizui, (figurat) a repara.
Remania, verb
Sinonime:
a ameliora, a corecta, a îmbunătăți, a modifica, a rectifica, a reface, a reforma, a reînnoi, a remedia, a repara, a restructura, a retușa, a revizui, a schimba (compoziția unui guvern), a transforma.
Repara, verb Sinonime:
a îndrepta, a corecta, a renova, a reface, a restabili, a restaura, a remedia.
Retuşa, verb
Sinonime:
a ajusta, a ameliora, a corecta, a corija, a fixa, a îmbunătăți, a îndrepta, a modifica, a perfecta, a perfecționa, a rectifica, a reface, a remania, a repara.
Revedea, verb
Sinonime:
a (se) regăsi, a (se) reîntâlni, a ameliora un text, a cerceta, a controla, a corecta, a inspecta, a îndrepta, a recapitula, a reciti, a reexamina, a repeta, a revizui, a rezuma, a se vedea, a sintetiza, a trece în revistă, a verifica, (grecism învechit) a teorisi, (învechit) a revedui.
Revizui, verb
Sinonime:
a reexamina, a revedea, a controla, a verifica, a inspecta; a corecta, a îmbunătăţi, a ameliora, a schimba; a amenda, a modifica, a reconsidera, a rectifica, a redefini, a reforma, a remania, a repara; a repeta, a superviza.
Sistematiza, verb
Sinonime:
a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a conceptualiza, a corecta, a dispune, a distribui, a face sistematic, a grupa, a împărți, a întocmi, a moderniza, a normaliza, a orândui, a ordona, a organiza, a perfecţiona, a potrivi, a pune, a raționaliza, a rândui, a reglementa, a regula, a regulariza, a repartiza, a standardiza, a structura, (popular) a chiti, (popular) a drege, (popular) a tocmi.
Contrabalansa, verb
Sinonime:
a compensa, a corecta, a potrivi, a echilibra, a neutraliza.
Contrabalansare, substantiv
Sinonime:
compensare, corectare, potrivire, echilibrare, neutralizare.
Revizuit, adjectiv
Sinonime:
controlat, revăzut, verificat, reexaminat, corectat, modificat.
Corijare, substantiv
Sinonime:
corectare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (figurat) reparare.
Drege, verb
Sinonime:
a cârpi, a repara, a aranja, a aşeza, a călăuzi, a clasa, a clasifica, a conduce, a contraface, a depana, a dichisi, a dirija, a dispune, a distribui, a falsifica, a fortifica, a ghida, a grupa, a împărţi, a îndruma, a înfiripa, a însănătoşi, a întări, a întocmi, a înzdrăveni, a lecui, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a povăţui, a pune, a reconforta, a reface, a repartiza, a restabili, a ridica, a rândui, a sfătui, a sistematiza, a spilcui, a tămădui, a ticlui, a tonifica, a vindeca, a (se) întrema, a (se) îndrepta, a pune ceva la cale, a plănui; a (se) farda, a (se) sulimeni, a ferchezui, a găti, a împodobi, a machia, a vopsi; a repune în funcțiune, a tocmi, a modifica în bine, a corecta, a corija, a învăța minte; a pune la punct; a turna în pahare, a umple paharele.
Fustigație, substantiv
Sinonime:
bastonadă, bătaie cu vergile, flagelare, flagelaţie; (la figurat) corecție, corectare, pedeapsă, critică aspră.
Acromatiza, verb
Sinonime:
a corecta (aberația cromatică), a face acromatic, a înlătura (aberația cromatică).
Retuş, substantiv
Sinonime:
corectare, corectiv, îndreptare, rectificare, reparare, retușare, toaletare.
Autocorecta, verb
Sinonime:
a se corecta singur.
Redresare, substantiv
Sinonime:
corectare, îndreptare, înviorare, normalizare, rectificare, refacere, restabilire, restaurare; (învechit, figurat) sculare, sculătoare.
Retuşare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, corectare, corecție, corijare, îmbunătățire, îndreptare, modificare, perfecționare, rectificare, refacere, remaniere, remediere, reparare, retuș, toaletare.
Modificare, substantiv
Sinonime:
adaptare, adăugare, adiție, alterare, ameliorare, amendament, amendare, codicil, contrafacere, corectare, corecție, evoluție, falsificare, interversiune, îngroșare, mărire, metamorfoză, micșorare, modificație, modificațiune, prefacere, prelucrare, rectificare, refacere, reformare, remaniere, revizie, schimbare, subțiere, transformare, transmutație, tratament, variație.
Regulare, substantiv
Sinonime:
aranjare, corectare, orânduire, ordonare, punere în ordine, reglementare, regularizare, sistematizare, stabilire.
Sistematizare, substantiv
Sinonime:
aranjare, clasare, conceptualizare, corectare, modernizare, normalizare, ordonare, organizare, perfecționare, raționalizare, regulare, regularizare, standardizare, structurare.
Rectificare, substantiv
Sinonime:
corectare, corectiv, corectură, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificație, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (învechit) rectificațiune.
Rectificaţie, substantiv
Sinonime:
ameliorație, amendament, corectare, corectiv, corectură, corecție, corijare, îndreptare, punere la punct, rectificare, redresament, remodelare, repriză, retuș, revizie, (învechit) modificație, (învechit) rectificațiune.
Midriază, substantiv
Sinonime:
(medicină) corectazie, dilatație a pupilelor.
Relectură, substantiv
Sinonime:
lectură de corectare, recitire.
Emenda, verb
Sinonime:
a amenda, a corecta, a îmbunătăți, a îndrepta, a reforma.
Emendare, substantiv
Sinonime:
corectare, emendație, îmbunătățire, îndreptare.
Emendat, substantiv
Sinonime:
corectare, îmbunătățire. Emendat, adjectiv
Sinonime:
corectat, îmbunătățit.
Emendație, substantiv
Sinonime:
corectare, emendare, emendațiune, îmbunătățire.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Remediere, substantiv
Sinonime:
corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, retuș, retușare, (figurat) reparare.
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Reparare, substantiv
Sinonime:
compensare, corectare, corijare, depanare, depanație, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, refacere, remediere, reparat, reparaţie, repunere în stare de funcționare, retuş, retuşare, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit) meremetisit, (popular) dregere, (popular) dres, (prin Muntenia) prefai, (regional) răpăluire, (regional) răpăluit, (științe juridice) despăgubire.
Regulariza, verb
Sinonime:
a corecta, a egaliza, a normaliza, a pune în ordine, a regla, a regula, a sistematiza, a supune unor norme, (ape curgătoare) a amenaja cursul, (obiecte) a da o formă geometrică regulată.
Regularizare, substantiv
Sinonime:
corectare, reglementare, regulare, sistematizare.
Îmbunătăţire, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, corectare, corijare, îmbunătățit, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (impropriu) aprobare, (învechit) îmbunătățare; (agronomie) (la plural; îmbunătățiri funciare) ameliorații.
Îndreptat, adjectiv
Sinonime:
ameliorat, cinstit, ciulit, corect, corectat, dezdoit, drept, fortificat, îmbunătățit, înfiripat, însănătoșit, întărit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, netezit, nivelat, răsplătit, reconfortat, rectificat, refăcut, restabilit, ridicat, scuzat, tămăduit, tonificat, vindecat, (învechit) dezvinovățit, (învechit) îndereptat, (învechit) mântuit, (învechit) reorganizat, (învechit) sănătoșat, (Moldova) pribolit. Îndreptat, substantiv
Sinonime:
îndreptare, pretext, scuzare, (învechit) dezvinovățire, (învechit) dreptate, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) răsplată, (învechit) sentință.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
