Convorbire, substantiv
Sinonime: conversație, discuție, dialog, vorbire.  

---

Colocviu, substantiv neutru
Sinonime: convorbire, discuţie, întrevedere, schimb de opinii.  Conferinţă, substantiv feminin
Sinonime: cuvântare, expunere orală; reuniune, consfătuire, convorbire, întrunire, congres.  Conversaţie, substantiv feminin
Sinonime: convorbire, discuţie, dialog.  Dialog, substantiv neutru
Sinonime: convorbire, colocviu, discuţie, interviu, schimb de vorbe, taifas.  Discuţie, substantiv feminin
Sinonime: conciliabul, convorbire, dezbatere, conversaţie, consfătuire, dialog; controversă, dispută, altercaţie, ceartă, dezacord, diferend, neînţelegere, disensiune, schimb; deliberaţie, deliberare; (la plural) palavre; (livresc) colocviu, (popular) sfat, vorbă, (Banat) turvin, (învechit) voroavă, (învechit, în Transilvania) beseadă, (turcism învechit) musaferea, (familiar) parolă, şuetă.  Vorbă, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt, grai, vocabulă; convorbire, conversaţie, discuţie, taifas; promisiune, făgăduinţă; zvon, veste, ştire, informaţie; zicală, zicătoare; proverb, expresie; înţelegere, învoială, târguială, acord, tocmeală.  Conversațiune, substantiv
Sinonime: bavardaj, convorbire, dialog, discuție, flecăreală, interviu, întreținere, schimb (verbal), (variantă) conversație.  Conferență, substantiv
Sinonime: conferință, consfătuire, convorbire.  Telefon, substantiv
Sinonime: celular, mobil, post telefonic, taxofon, termotelefon, videotelefon; chemare telefonică, convorbire telefonică.  Musaferea, substantiv
Sinonime: conversație, convorbire, dialog, discuție, vizită.  Dialogare, substantiv
Sinonime: conversație, convorbire, discutare, vorbire în dialog.  Trialog, substantiv
Sinonime: convorbire în trei.