Convieţui, verb
Sinonime:
a viețui împreună, a conlocui, a coabita.
Convieţuire, substantiv
Sinonime:
coabitare, viețuire.
Conviețuitor, adjectiv
Sinonime:
coabitant.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Coabita, verb Sinonime:
a convieţui, a conlocui.
Contemporaneitate, substantiv feminin
Sinonime:
actual, actualitate, coexistență, concomitență, conviețuire, epoca contemporană, lumea de azi, modernitate, prezent, simultaneitate, sincronie, (variantă) contemporanitate.
Trai, substantiv neutru Sinonime:
viaţă, existență; convieţuire. Trăi, verb Sinonime:
a fi, a exista, a vieţui, a dăinui, a dura, a se menţine, a petrece; a mânca, a se nutri, a se hrăni (cu).
Vieţui, verb Sinonime:
a exista, a trăi; a locui, a şedea, a convieţui.
Coabitare, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) coabitaţie, convieţuire, trai.
Coabitaţie, substantiv
Sinonime:
coabitare, coexistență, concubinaj, conviețuire, promiscuitate; (variante învechite) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Concubinaj, substantiv
Sinonime:
coexistență, coabitare, conviețuire, uniune consensuală, uniune liberă, (învechit) ţiitorie; promiscuitate.
Pristui, verb
Sinonime:
(regional) a conviețui, a îndura, a îngădui, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage, a se ascunde.
Conlocui, verb
Sinonime:
(învechit) a coabita, a conviețui, a locui împreună.
Coexista, verb
Sinonime:
a coincide, a conviețui, a exista împreună.
Conlocuire, substantiv
Sinonime:
coabitare, conviețuire, viață în comun.
Promiscuitate, substantiv
Sinonime:
amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.
Vecui, verb (popular)
Sinonime:
a conviețui, a dura, a locui, a trăi, a viețui, (învechit și popular) a văcui, (învechit) a dăinui, (Oltenia) a fi vreme rea.
Locuire, substantiv
Sinonime:
domiciliere, ședere, (învechit) conviețuire, (învechit) domiciliu, (învechit) rezidare, (popular) sălășluire.
