Condamnare, substantiv
Sinonime: osândire, osândă, pedepsire, pedeapsă, (învechit) certare, oblicire, (livresc) penitenţă, (învechit şi regional) lege, ştraf, (regional) pedepsie, judecată, pilduire; dezaprobare.  

---

Admonestare, substantiv feminin
Sinonime: admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.  Blam, substantiv neutru
Sinonime: dezaprobare, dezacord, reprobare, blamare, reprehensiune; înfierare, vestejire, condamnare, critică; admonestare, anatemă, sancțiune; reprimandă.  Damnaţiune, substantiv feminin (mitologie)
Sinonime: osândă, condamnare, pedeapsă.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Osândă, substantiv feminin
Sinonime: condamnare, osândire, pedeapsă; chin, caznă, suferinţă, supliciu, blestem, pacoste, năpastă, nenorocire, urgie.  Pedeapsă, substantiv feminin
Sinonime: sancţiune, condamnare, osândă, corecţie, (figurat) suferinţă, chin, caznă, supliciu; urgie, pacoste, năpastă, nenorocire, blestem.  Reprehensiune, substantiv feminin (rar)
Sinonime: mustrare, blam, reprobare, blamare, dezaprobare, condamnare.  Sancţiune, substantiv feminin
Sinonime: confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.  Certare, substantiv
Sinonime: dojenire, mustrare, (livresc) apostrofare, (popular) sfădire, ceartă; condamnare, osândă, osândire, pedeapsă, pedepsire.  Dezaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.  Dezavuare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.  Neaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  Damnație, substantiv
Sinonime: blestem, blestemare, condamnare, condamnație, damnare, damnațiune, maledicție, reprobare.  Pilduire, substantiv
Sinonime: condamnare, osândă, pedeapsă, sancțiune; exemplificare, exemplu, ilustrare, model, pildă, povestire cu tâlc.  Ștraf, substantiv
Sinonime: (învechit) amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune; (regional) camion.  Reprobațiune, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.  Înfierare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.  Oblicire, substantiv (învechit)
Sinonime: condamnare, osândire, pedepsire.  Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.  Damnare, substantiv
Sinonime: blestemare, condamnare (la chinurile infernului), damnație, damnațiune, osândire.  Damnatism, substantiv
Sinonime: blestemare, condamnare, damnare, damnațiune, osândire.  Sanbenito, substantiv
Sinonime: cazacă, tunică; condamnare.  Stigmatizare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  Condamnație, substantiv
Sinonime: condamnare, condamnațiune, osândă, (învechit) condemnațiune.  Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime: blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.  Condemnat, adjectiv (învechit)
Sinonime: condamnat, criticat, incurabil, nevindecabil, osândit, pedepsit, (învechit) certat, (învechit) necurabil.

Condemnat, substantiv (învechit)
Sinonime: condamnare, condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (glumeț) pensionar, (popular) rob.  Condemnație, substantiv (învechit)
Sinonime: condamnare, condamnație, condamnațiune.  Păgubie, substantiv (învechit)
Sinonime: condamnare, osândire.  Dezjudecare, substantiv
Sinonime: condamnare, desemnare, discernere, examinare atentă.