Conciliaţie, substantiv
Sinonime:
conciliere, împăcare.
Conciliere, substantiv feminin Sinonime:
împăcare, unire, acord, conciliaţie.
Conciliațiune, substantiv
Sinonime:
conciliație.
Arbitraj, substantiv
Sinonime:
acomodament, acord, aranjament, compromis, conciliație, conducere (de către un arbitru), convenție, hotărâre, judecare, mediație, reglement, rezolvare, sentință, soluționare, verdict.
Arbitrare, substantiv
Sinonime:
acomodament, acord, apreciație, apreciere, aranjament, arbitraj, compromis, conciliație, conciliere, decizie, judecare, mediație, mediere, soluționare, (învechit) eretocrisie.
Împăcare, substantiv
Sinonime:
acord, alinare, calmare, conciliație, conciliere, convenție, domolire, familiarizare, îmblânzire, îmbunare, împăcat, înțelegere, învoială, liniștire, potolire, reconciliere, (învechit) împăcăciune, (învechit) împăcăluire, (învechit) împăcătură, (învechit) împăceluire, (învechit) împăciuială, (învechit) păceluire, (învechit) păceluit, (învechit) păciuilire, (învechit) păciuire, (popular) împăciuire.
Bune oficii, expresie
Sinonime:
ajutor, asistență, conciliație, conciliere, concurs, interpoziție, interpunere, intervenție, întrepunere, mediație, mediere, sprijin; servicii.
