Comanda, verb
Sinonime:
a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea. Comandă, substantiv feminin
Sinonime:
dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan. Comânda, verb
Sinonime:
a pomeni; a jertfi, a sacrifica.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Comandant, substantiv masculin
Sinonime:
amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău, (Grecia antică) taxiarh.
Comândar, substantiv (învechit)
Sinonime:
comândare.
Comândare, substantiv
Sinonime:
pomană, praznic.
Comândaș, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
comandant, (variantă) comăndaș.
Comandat, adjectiv
Sinonime:
cerut, decretat, regizat, impus, guvernat, ordonat, prescris; condus, dirijat, telecomandat.
Comăndătorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandament, comandă.
Comandatură, substantiv
Sinonime:
comandament, post de comandă, (variantă) comandantură.
Artificial, adjectiv Sinonime:
nenatural, fabricat, făcut, lucrat, confecţionat, prefăcut, meşteşugit; de comandă, sintetic.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Căpetenie, substantiv feminin
Sinonime:
conducător, cap, şef, ştab, bonz, boss, patron, comandant, (învechit) baş, bimbaşă; (învechit) căpitan.
Căpitan, substantiv masculin Sinonime:
(învechit) comandant, căpetenie, şef, cap, conducător.
Ceauş, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
căpetenie, şef, comandant, conducător, cap.
Conducător, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer. Conducător, adjectiv
Sinonime:
guvernant, guvernamental, hegemon.
Conduce, verb
Sinonime:
a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.
Consemn, substantiv neutru
Sinonime:
comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.
Controla, verb
Sinonime:
a verifica, a urmări, a vedea; a se stăpâni, a se supraveghea; (figurat) a stăpâni, a domina; (tehnică) a comanda, a regla.
Dispune, verb
Sinonime:
a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.
Mandat, substantiv neutru
Sinonime:
comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.
Militar, substantiv masculin
Sinonime:
apărător, artilerist, caporal, carabinier, cavalerist, colonel, comandant, combatant, fantasin, furgonar, general, gheriler, gueriler, infanterist, leat, legionar, locotenent, lunetist, mareșal, mercenar, ofițer, ostaş, oștean, parașutist, reangajat, recrut, rezervist, sergent, soldat, subofițer, tanchist, voinic, voluntar, (învechit) săgar, (învechit) stratiot, (Transilvania) cătană.
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Ordin, substantiv neutru Sinonime:
dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.
Ordona, verb Sinonime:
a da ordin, a porunci, a comanda, a dispune; a aranja, a rândui, a pune în ordine, a înşirui.
Poruncă, substantiv feminin Sinonime:
ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.
Porunci, verb Sinonime:
a ordona, a comanda, a dicta, a dispune, a obliga, a impune, a cere, a pretinde; (regional) a comunica, a transmite, a trimite vorbă.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Prezida, verb
Sinonime:
a administra, a comanda, a conduce, a dirija, a fi în frunte, a guverna, a oficia, a pontifica, a trona, (învechit) a preşedea, (învechit) a prezidui.
Prohodi, verb
Sinonime:
a duce un mort la groapă, a îngropa, a înmormânta, a oficia prohodul, (Bucovina) a popi, (învechit și regional) a comânda, (învechit) a provodi; (figurat) a boci, a căina, a deplânge, a jeli, a plânge.
Strigăt, substantiv neutru Sinonime:
invocare, chemare, apel; anunţare, comandă; zgomot, larmă; strigătură, chiuitură.
Şef, substantiv masculin Sinonime:
conducător, cap, căpetenie, superior, comandant; stăpân, patron.
Șefie, substantiv feminin Sinonime:
demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.
Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.
Voievod, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, căpitan, comandant, conducător, domn, domnitor, mai-mare, principe, șef, vodă, voevod, voivod; bulibașă.
Somație (somații), substantiv feminin
Sinonime:
apel, citație, aviz, avertisment, comandă, ordin, ucaz, ultimatum.
Aviator, substantiv
Sinonime:
aeronaut, aerostier, comandant de bord, însoțitor de zbor, navigator, pilot, steward, stewardesă, zburător; (la plural) personal navigant.
Călăuz, substantiv
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
Cerut, adjectiv
Sinonime:
cerșit, comandat, dorit, pretins, reclamat, revendicat, solicitat, trebuincios. Cerut, substantiv
Sinonime:
cerșit, cerșetorie, milogeală.
Reglaj, substantiv
Sinonime:
acomodare, adaptare, ajustare, reglare, comandă.
Comandir, substantiv
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
Comision, substantiv
Sinonime:
indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.
Conducere, substantiv
Sinonime:
cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.
Consumaţie, substantiv
Sinonime:
consumare, utilizare; absorbție, băutură, comandă, răcoritor.
Control, substantiv
Sinonime:
expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.
Controlat, adjectiv
Sinonime:
verificat, revizuit, cenzurat; dominat, stăpânit, supravegheat; comandat, reglat.
Cruciat, substantiv
Sinonime:
(istorie) aristocrat, cavaler, comandant, nobil, (învechit) crijac.
Prefect, substantiv
Sinonime:
căpetenie, comandant, guvernator, inspector, prefector, (învechit) ispravnic, (învechit, în Transilvania) fişpan.
Generalisim, substantiv
Sinonime:
(termen militar) comandant suprem, (învechit) arhistratig.
General, substantiv
Sinonime:
amiral, comandant suprem, generalisim, strateg, (învechit) arhistratig, (general de brigadă) (învechit) brigadier; (variante învechite) gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar.
Injoncţiune, substantiv
Sinonime:
comandament, ordin precis, presiune, somație.
Guvernământ, substantiv
Sinonime:
administrație, autoritate, cabinet, comandament, guvernare, intendență, putere, regim, stat.
Stat-major, substantiv
Sinonime:
comandament, (învechit) ştab.
Povăţuire, substantiv
Sinonime:
comandă, conducere, îndrumare, povață, sfat, şefie.
Mai-mare, substantiv
Sinonime:
bos, comandant, conducător, șef.
Leadership, substantiv
Sinonime:
autoritate, comandament, dominație, hegemonie, predominanță, preeminență, supremație.
Vârhovnic, substantiv
Sinonime:
(învechit) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Ampenaj, substantiv
Sinonime:
(tehnică) aripă, aripioară, eleron, organ de stabilizare și de comandă, pană (de săgeată), profundor.
Intimație, substantiv
Sinonime:
avertisment, avertizare, comandament, convocațiune, injoncțiune, intimare, punere în vedere, somație, (învechit) somațiune, ultimatum, (învechit) ultimat.
Ofiţer, substantiv
Sinonime:
amiral, aspirant, cadru, căpitan, căpitan-comandor, chestor, comandant, comandor, comisar, contraamiral, general; (învechit) ghenerar, ghinărar; general-colonel, general-locotenent, general-maior, gradat, inspector, locotenent, locotenent-colonel, locotenent-comandor, magistrat, maior, mareșal, militar (cu grad superior), ministru, primar, responsabil, subcomisar, subinspector, sublocotenent, șambelan, șef, ștab-ofițer, viceamiral, (învechit şi regional) tist; (rusism învechit) porucic, poruşnic.
Intima, verb
Sinonime:
a chema în judecată, a cita, a comanda, a deferi, a face cunoscut, a notifica, a ordona, a pune în vedere, a soma.
Nacealnic, substantiv
Sinonime:
(învechit) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef, (variantă) nacelnic.
Priti, verb
Sinonime:
a avertiza, a comanda, a decide, a dispune, a hotărî, a informa, a înștiința, a ordona, a porunci, a preveni, a se fixa, a se stabili, a se statornici.
Pritita, verb
Sinonime:
(regional) a comanda, a hotărî, a porunci.
Prezidenţă, substantiv
Sinonime:
administrație, autoritate, comandament, consiliu, direcție, guvern, guvernământ, magistratură, management, preşedinţie, prezidenție, prezidiu, prezidium, regie, tutelă.
Zabit, substantiv
Sinonime:
(învechit) comandant, guvernator, militar, pretor, suprefect, șef, (variantă) zabet.
Intimare, substantiv
Sinonime:
apel, asignație, avertisment, avertizare, citație, comandament, convocație, injoncțiune, intimație, punere în vedere, somație, ultimatum.
Mandament, substantiv
Sinonime:
bulă, cerere, comandament, formulă executorie, injoncțiune, instrucțiune, însărcinare, mandat, ordin, ordonanță, (învechit) rescripție.
Birău, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) cap, căpetenie, comandant, conducător, jude, judecător (comunal), mai-mare, primar (rural), șef, vătaf.
Telecomanda, verb
Sinonime:
a comanda de la distanță, a pilota, a radioghida, a teledirija, a teleghida. Telecomandă, substantiv
Sinonime:
comandă (la distanță), radioghidaj, radioghidare, teleghidaj, teleghidare.
Tocmitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
cap, călăuză, căpetenie, comandant, conducător, creator, făuritor, fondator, îndrumător, întemeietor, mai-mare, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, șef.
Responsabil, adjectiv
Sinonime:
condamnabil, culpabil, instigator, punisabil, răspunzător, reprehensibil; conștiincios, cumpănit, echilibrat, muncitor, ponderat, serios. Responsabil, substantiv
Sinonime:
administrator, animator, autor, boss, cadru, comandant, creator, decident, director, fidejusor, garant, gestionar, guvernant, instigator, împuternicit, lider, manager, mandatar, patron, promotor, reprezentant, stăpân, suflet, superior, șef, tutore, (învechit) dirigent.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Poveli, verb (învechit)
Sinonime:
a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici.
Psihochinezie, substantiv
Sinonime:
mișcare comandată psihic, (variantă) psihokinezie.
Etnarh, substantiv
Sinonime:
(antichitate) comandant, guvernator.
Prepozit, substantiv
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, guvernator, mai-mare, preot de rang înalt, prezident, superior, șef.
Comandirisi, verb (învechit)
Sinonime:
a comanda.
Nazâr, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, căpetenie, comandant, guvernator, inspector, intendent, înalt funcționar, pârcălab, supraveghetor, șef, vătaf, (variantă) nazir.
Precomandă, substantiv
Sinonime:
comandă prealabilă.
Comanduitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandant.
Comenduire, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandament militar, (variantă) comănduire.
Comendui, verb (învechit)
Sinonime:
a comanda, (variantă) a comândui.
Comândui, verb (învechit)
Sinonime:
a comanda o armată, a pune comandant, (variantă) a comendui; a comânda.
Directoare, substantiv
Sinonime:
administratoare, comandantă, directoreasă, gerantă, patroană, președintă, responsabilă, șefă.
Proveditor, substantiv (învechit)
Sinonime:
(Republica Venețiană) comandant, guvernator, ofiţer civil.
Staff, substantiv
Sinonime:
(anglicism) colectiv de lucru, comandament, conducere, direcție, echipă, personal, stat-major.
Țist, interjecție
Sinonime:
liniște, pst, st, tăcere. Tist, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, funcționar, mai-mare, ofițer, slujbaș, șef.
Strateg, substantiv
Sinonime:
comandant, diplomat, general, manevrier, tactician, (învechit) strategist, (învechit) stratig.
Strategist, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandant, strateg.
Muhafiz, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
comandant, guvernator.
Comenduială, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandă, ordin.
Comendant, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandant, șef militar.
Autocomandă, substantiv
Sinonime:
comandă automată.
Dejurstvă, substantiv (învechit)
Sinonime:
cancelarie, comandament militar, corp de gardă, dezină, (variantă) dejărstvă, (variantă) dejurstfă, (variantă) djurstvă.
Navarh, substantiv (învechit)
Sinonime:
(antichitate, marină) căpitan, comandant, (variantă) navarc.
Dizdar, substantiv (învechit)
Sinonime:
comandant, (variantă) dindar.
Alămojnă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
pomană, (învechit și regional) paos, (regional) comând, (regional) comândare.
