Coabitare
Coabitare, substantiv
Sinonime: (termen juridic) coabitaţie, convieţuire, trai.  
 

Căsătorie
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  
 
Coabitaţie
Coabitaţie, substantiv
Sinonime: coabitare, coexistență, concubinaj, conviețuire, promiscuitate; (variante învechite) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.  
 
Coexistenţă
Coexistență, substantiv
Sinonime: coabitare, concomitență, consubstanțialitate, contemporaneitate, cumul, existență simultană, simultaneitate, (variantă) (învechit) coexistință.  
 
Concubinaj
Concubinaj, substantiv
Sinonime: coexistență, coabitare, conviețuire, uniune consensuală, uniune liberă, (învechit) ţiitorie; promiscuitate.  
 
Convieţuire
Convieţuire, substantiv
Sinonime: coabitare, viețuire.  
 
Conlocuire
Conlocuire, substantiv
Sinonime: coabitare, conviețuire, viață în comun.  
 
Promiscuitate
Promiscuitate, substantiv
Sinonime: amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar