Clorură, substantiv
Sinonime:
(chimie, farmacie) (clorură de amoniu) (popular) ţipirig; (clorură de etil) chelen; (clorură de metil) clormetan; (clorură de metilen) diclormetan; (clorură de polivinil) policlorură de vinil; (clorură de poliviniliden) policlorură de viniliden; (clorură de sodiu) sare; (clorură de viniliden) dicloretilenă; (clorură mercurică) sublimat corosiv; (clorură mercuroasă) calomel.
Clorurare, substantiv
Sinonime:
(chimie) cloruraţie.
Sare, substantiv feminin Sinonime:
clorură de sodiu; (figurat) spirit, umor, haz.
Calomel, substantiv
Sinonime:
(chimie, farmacie) clorură mercuroasă.
Chelen, substantiv
Sinonime:
(chimie, farmacie) cloretan, clorură de etil.
Clormetan, substantiv
Sinonime:
(chimie) clorură de metil.
Dicloretilenă, substantiv
Sinonime:
(chimie) clorură de viniliden.
Diclormetan, substantiv
Sinonime:
(chimie) clorură de metilen.
PVC, substantiv (prescurtare)
Sinonime:
(chimie) policlorură de vinil, clorură de polivinil.
Clorid, substantiv
Sinonime:
clorură.
Clorocian, substantiv
Sinonime:
(chimie) clorură de cianogen.
Slatină, substantiv
Sinonime:
apă minerală sărată, apă sărată, clorură de sodiu, izvor de apă sărată, mâncare prea sărată, salină, saramură, sare, sărătură, solniță, teren mlăștinos și sărat.
Declorura, verb
Sinonime:
a îndepărta clorura din.
Cloretan, substantiv
Sinonime:
(chimie, farmacie) chelen, clorură de etil.
Alopren, substantiv
Sinonime:
cauciuc clorurat.
